Bucurii din izolare

Așa cum bine știți, pandemia ne-a stricat planurile tuturor. Ne planificam cu toții petreceri cu prietenii, excursii, mai multă practică și voluntariat, întâlniri peste întâlniri, dar totuși și mai puțin timp petrecut cu oamenii dragi pe care parcă nu mai reușeam să îi includem în programul nostru încărcat.

Optimistă ca întotdeauna, eu îmi doresc să cred această perioadă tumultoasă a avut și beneficii, și unele chiar mari. După un răstimp în care am stagnat și nu știam ce vom face cu viața noastră, ne-am decis să ne ridicăm și să ne dezvoltăm cât de mult se poate, să revenim la vechile pasiuni și să ne bucurăm sufletul, chiar și cu cele mai mici acțiuni.

Aș vrea să vă sugerez câteva idei pe care eu și colegii mei le-am pus în practică și care au adus culoare zilelor noastre.

Pentru mine, această perioadă a fost și este una dificilă pentru că sunt genul de om care trebuie să-i simtă pe ceilalți aproape, pentru a putea spune că trăiesc și iubesc cu adevărat. Îmi lipsesc mult momentele de la voluntariat, întâlnirile cu oamenii dragi și cu colegii din facultate, sărutările bunicii care mă întâmpina mereu cu dragoste, însă acum este nevoită să păstreze distanța și să mă iubească doar din priviri. Da, lucrurile nu mai sunt ca înainte și nimeni nu s-ar fi gândit acum un an de zile că vom trăi astfel de clipe.

Partea frumoasă este că am avut timp pentru sufletul nostru. Am luat o pauză de la toată agitația cotidiană, de la toate planificările, am pus stop alergăturilor dintr-o parte în alta și m-am reîntâlnit cu vechea “eu”, care mă aștepta de foarte mult timp să stâm de vorbă. Mi-a amintit că îmi place să citesc și să petrec mai mult timp printre poveștile și lecțiile oferite de micul tărâm al bibliotecii. Mi-a spus că am uitat să petrec timp prețios cu familia și m-a îndrumat să le fiu mai aproape în această perioadă, să încep să fiu eu cea mai înțeleaptă și să ofer mai multă dragoste decât o făceam până acum. M-a și certat, reamintindu-mi că am uitat să am grijă de mine. Așa că am început să fiu foarte atentă la ce mănânc și am inceput să fac sport de 3-4 ori pe săptămână.

Am profitat de toată această perioadă. Mi-am amintit că muzica este o parte din mine și documentarea diferitelor genuri muzicale m-a încântat extrem de mult. Am redecorat prin casă pentru că design-ul a rămas o altă pasiune a mea. Și cel mai prețios lucru care a apărut în viața mea recent este un nou membru al familiei, cățelușa mea, care a devenit și o parte mare din sufletul meu. Acest animal m-a făcut să realizez cât de emotivă sunt, deși încercam să ascund acest lucru. M-a forțat să îmi deschid sufletul și m-a transformat într-un om mult mai cald și mai blând, mai empatic și mai iubitor. M-a făcut să realizez că iubesc mai mult decât credeam animalele și natura, m-a liniștit mult. Pentru mine, ea a reprezentat o schimbare majoră a tuturor planurilor pe care le aveam. M-a făcut să realizez ce bunici minunați și înțelegători am, cât de mult îmi iubesc familia și că acest sentiment e reciproc. Mi-a amintit cât de recunoscătoare trebuie să le fiu tuturor membrilor familiei pentru că m-au crescut, educat și susținut, dar mai ales, pentru că au acceptat fiecare schimbare pe care mi-am dorit-o și au fost, în continuare, alături de mine.

Pentru mine, această perioadă a fost despre empatie, iubire, dragoste față de animale, creativitate și dezvoltare.

“Sinceră sa fiu, odată cu venirea pandemiei, am avut mai mult timp pentru mine, am putut pune accentul pe lucrurile pe care am crezut că le-am pierdut, acestea fiind dragostea pentru artă și mai ales desenul tehnic, cititul, fotbalul (știu că sună ciudat acest lucru venind de la o fată, dar suntem în secolul XXI, deci da, se poate) și mi-am descoperit, de asemenea, și hobbyuri noi precum sportul, gătitul și alimentația sănătoasă. Nu în ultimul rând m-am bucurat împreună cu familia, am putut să îmi petrec mai mult timp cu ei și acum îmi dau seama cât de mult am avut nevoie sa ma deconectez de la viața de zi cu zi. Mai pot spune, atunci când mi-au permis restricțiile și într-o manieră responsabilă, m-am plimbat și am vizitat multe locuri noi.”

Bianca Burda, anul I

“Am profitat de perioada aceasta pentru a face lucruri de care, în mod normal, nu aș fi avut atât de mult timp. Am încercat să mă dezvolt cât mai mult pe partea creativă, am scris, compus, m-am jucat editând diverse videoclipuri și am desenat atât electronic, cât și fizic. M-am plimbat mai mult decât aș fi facut-o într-un alt an în această perioadă, chiar dacă situația actuală ne-a făcut să ținem cont de diferite restricții, dar avem multe locuri frumoase care de abia asteaptă sa fie descoperite.”

 Andreea Dragomirescu, anul IV

“Eu m-am bucurat să petrec mai mult timp cu familia și mi-am investit energia în activități de voluntariat și proiecte noi. Mi-am mai exersat abilitățile de editare foto-video-text și design grafic. Am încercat să reorganizez și ordonez tot ce am putut prin casă. Am început să ascult mai des podcasturi și am continuat să vizionez documentare. Și am păstrat legatura cu prietenii în mediul online.”

Sarah Ramezani, anul IV

“Eu sunt fericită pentru că am stat mult cu familia mea. Deși stateam la 60km de București, cam 40min cu mașina, mă vedeam destul de rar cu ai mei. De 8 luni prietenul meu a venit în Romania, ne-am mutat împreună și am reușit să facem un milion de lucruri, pe care nu aveam timp să le facem fiindcă nu ne vedeam așa des. Ne-am plimbat foarte mult, cam în fiecare weekend eram în alt loc, dar am avut mereu grijă să nu stăm în aglomerație. Am avut mai mult timp pentru fotografie, dar totuși nu am profitat la maximum de asta, din păcate. Am redescoperit pasiunea pentru desenat, pictat și am început să pictez pe încălțăminte și să realizez design grafic. În ultimii 2 ani, o lăsasem mai moale cu desenul pentru că facultatea era mult prea sufocantă. Dar mi-am dat seama că și lucrurile mici care îți fac plăcere sunt importante și că într-o pauză reușesc să fac un mic desen. 

Am reușit să și citesc, dar nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, totuși, nu puteam să fac toate activitățile la capacitate maximă. Și m-am schimbat mult, am descoperit enorm de multe lucruri despre mine și despre oamenii din jurul meu. A fost o perioadă de care aveam nevoie, într-un fel.”

Marilena Crișan, anul IV

“Deși este o perioadă grea pentru toată lumea și aud în stânga și în dreapta „ce an ciudat”, simt că 2020 m-a ajutat să devin o versiune mai bună a mea. Poate chiar cea mai bună. Mi-am descoperit pasiunile și talentele, am învățat să mă iubesc, să fiu o persoană mai bună, am spus „da” unor noi provocări. Și cel mai important, am realizat ce oameni mă înconjoară și care dintre ei merită să rămână lângă mine.

Cea mai recentă bucurie a fost să mă înscriu în SSFB deoarece am devenit mult mai organizată și mai activă, am descoperit că pot face cu ușurință lucruri de care nu eram atât de sigură înainte, am cunoscut oameni minunați și am participat la workshop-uri care m-au motivat să ies din zona de confort. Sunt destul de mândră de mine.“

Andreea Zamfirescu, anul II

“Pandemia, la început, m-a făcut mai introvertită decât eram. Nu mă puteam obișnui cu gândul că nu pot ieși afară, așa că am început să fac cumpărături în fiecare zi doar că să pot lua o gură de ”aer proaspăt”. Treptat, s-a dovedit a avea efecte benefice asupra mea. Am dezvoltat noi hobby-uri și vara asta am vizitat mai multe locuri decât aș fi vizitat în mod normal. Cu venirea toamnei, mi-aș fi dorit să merg la facultate, dar m-am ales cu o vacanță lungă în casa bunicilor. Aici mi-am dat seama că am nevoie de niște schimbări radicale în viața mea și mi-am sărbătorit pentru prima oară ziua de naștere cu ei. Ca o concluzie, cred că m-a ajutat mult pandemia în procesul meu de dezvoltare personală și profesională și mi-a reamintit de lucrurile importante în viață.”

Andrada Cîrlig, anul IV

Acestea sunt micile noastre povești care ne-au făcut să realizăm câte lucruri frumoase avem în jurul nostru și că acum este perioada ideală să profităm la maximum de timpul prețios alături de tot ce ne bucură sufletul. 

Se pare că acest virus ne-a dat viața peste cap, dar ne-a reîntors la sufletele noastre și la ceea ce, de cele mai multe ori, putem numi “acasă”.

Redactor: Evelina Diaconescu

Fotograf: Marilena Crișan

Santa Maria Novella, farmacia de lux din alte veacuri

Considerată una dintre cele mai vechi sau dacă nu chiar cea mai veche farmacie din lume, drogheria de lux Santa Maria Novella din Florența se bucură de o lungă istorie în fabricarea și comercializarea produselor sale ale căror rețete rămân neschimbate de secole. Aceasta își are originile în Mănăstirea Călugărilor din Ordinul Dominican din Florența unde preoții, încă din anul 1221, începuseră să experimenteze o multitudine surprinzătoare de concocturi din plantele medicinale regăsite în grădina Bisericii. Florile și ierburile constituiau materii prime pentru elixire, balsamuri și alte  poțiuni cu posibile acțiuni terapeutice. În anul 1381, fusese dat în folosință un spațiu de infirmerie dedicat călugărilor și pacienților florentini, unde preparatele respective erau utilizate în tratatarea și ușurarea unor afecțiuni.   

Santa Maria Novella

În decursul secolului al XIV-lea, în timpul epidemiei de Moarte Neagră, unul dintre remediile căutate la acea vreme era apa de trandafir, distilată și obținută în Biserica din Via della Scala. Printre recomandările doctorilor,  nefondate și bazate pe  tradiția mistică, se număra și spălarea bolnavului de ciumă bubonică cu un amestec de apă de trandafir și oțet . Cu toate acestea, singura acțiune benefică a apei ar fi fost un ușor efect antiinflamator. Printre licorile râvnite din mănăstire, care ar fi ajutat în profilaxia și preîntâmpinarea transmiterii bolii, se număra Oțetul celor Șapte Hoți (Aceto dei Sette Ladri), a cărui legendă povestea cum șapte profanatori de morminte, îmbăiați în acest lichid, evitaseră infectarea. 

În aromatizarea drajeurilor digestive și a apei parfumate de Santa Maria Novella participa un ingredient cheie, specia medicinală Tanacetum balsamina, ai cărei constituenți chimici și ulei volatil determinau un efect laxativ, astringent și stomahic. Datorită faimei proliferate de-a lungul timpului, spre mijlocul secolului al XVI-lea, călugării au decis comercializarea către public a produselor farmaceutice. În incinta mănăstirii a fost inventată Hârtia Armeniană, un tip aparte de tămâie în a cărei compoziție intra o rășină și condimente care confereau un miros plăcut încăperilor, în timp ce foița ardea fără flacără. În stocurile Farmaciei una dintre atracțiile scumpe, printre tonice curative și balsamuri, a fost Aqua della Regina, un parfum formulat pentru întâia dată cu bază alcoolică, special pentru Caterina de’ Medici. Prin intervenția și patronajul acesteia, nobilimea de la curtea regală a Franței a cunoscut pentru prima oară utilitatea parfumurilor, iar drogheria florentină a căpătat un renume și mai extins. 

Caterina de' Medici I Profumi di Firenze perfume - a fragrance for women  1994

În decursul anului 1789, farmacistul Fra’ Cosimo Bucelli aducea într-o compilație singulară, scrisă rețetele detaliate și bine puse la punct ale specialităților Oficinei Santa Maria Novella. Tot el a concoctat băutura alcoolică Alchermes, alcătuită din zahăr, nucșoară, cuișoare și scorțișoară, considerată în premedicina modernă unul dintre cele mai potente tonice pentru cord, fiind folositoare în tratarea palpitațiilor, sincopei și în îndreptarea stării generale de slăbiciune. Tocmai în acest scop lichiorul era recomandat către femeile lăuze, pentru a le ajuta în recuperarea de după naștere. Personalul farmaciei se reorienta către elaborarea soluțiilor și extractelor alcoolice cu proprietăți terapeutice. În cele din urmă, un alt elixir a fost creat cu aplicație curativă în vindecarea malariei, Elisir di China, cu un conținut potrivit de chinină. 

În zilele noastre, deși spațiul istoric al mănăstirii unde se desfășura procesul de manufactură al produselor a fost conservat, din anul 2000, sediile de producție au fost mutate la trei kilometri către nord. Metodele artizanale și tradiționale de fabricație și ingredientele de înaltă calitate sunt prezervate. Spre exemplu, săpunurile sunt răcite și aerisite timp de 30 de zile pe plăci de lemn și, numai după aceea, modelate în forma dorită pentru comercializare. Există 25 de varietăți disponibile, iar 500 astfel de săpunuri sunt preparate zilnic. Gama de ape de colonie cuprinde peste 40 de esențe de frezie, tuberoze, rodie și iasomie, mergând până la remodelarea apei regale a Caterinei de’ Medici într-o formă alternativă, cu rețetă ușor schimbată, Acqua di Colonia Classica. Farmacia Santa Maria Novella este reputată și pentru distribuirea așa-numitelor „pot-pourrits”, amestecuri de plante și flori uscate foarte frumos mirositoare, regăsite în săculeți din mătase, colorați în roșu de Burgundia.

Redactor: Victor Pierre Corneliu

Imagini preluate de pe site-urile flawless.life și fragrantica.com

SSFB Podcast #1 w/ Dr. Elena Ramezani – Cancerul de sân și de col uterin

Primul episod din SSFB Podcast abordează problematica cancerului de sân și cancerului de col uterin. Pe invitata noastră, Dr. Elena Ramezani, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, o puteți găsi pe Instagram sub handle-ul @dr.elenaramezani sau pe pagina de Facebook a clinicii Carol Med Center. Podcast-ul este disponibil pe canalul nostru de YouTube SSFBucurești și pe cel de Spotify SSFB Podcast. Daca ai un impediment auditiv sau pur și simplu ești genul de persoană care preferă să citească, nu îți face griji, nu te-am uitat! Găsești mai jos transcriptul SSFB Podcast #1.

Sarah Ramezani: Bună! Suntem aici la primul SSFB Podcast împreună cu Dr. Elena Ramezani, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, unde vom discuta despre un subiect dificil și anume o boală pe care mulți o privesc chiar și în ziua de astăzi ca pe o sentință la moarte, cancerul. Că să răspundem la prima întrebare care probabil v-a venit în minte când ne-ați auzit numele, este într-adevăr vorba despre mama mea, fapt ce cred că va aduce un plus valoare acestui episod din podcast. Mă gândesc că mulți dintre ascultători și-au dorit o discuție puțin mai relaxata pe o tema atât de delicată.

Dr. Elena Ramezani: Bună ziua, bine v-am găsit și vă mulțumesc pentru invitație! Aștept cu drag întrebările voastre.

Sarah: Dacă este ok pentru tine, aș începe cu cancerul de col uterin. Prima întrebare ar fi de ce este atât de adus în discuție acest tip de cancer? Parcă auzim de el la tot pasul. Și ce presupune screening-ul pentru cancerul de col uterin?

Dr. Ramezani: Sigur! Este atât de important acest subiect pentru că un procent foarte mare de femei din România mor anual din cauza cancerului de col. Se întâmplă ca acest cancer să fie pe locul întăi în ceea ce privește mortalitatea în rândul cancerelor la femei. De asemenea, acest tip de cancer reprezintă al doilea motiv de mortalitate la femeile din întreaga lume, în special femeile cu vârstă de peste 45 de ani. Acest cancer evoluează în decursul mai multor ani, începe cu inflamații la nivelul colului și al vaginului, care evoluează apoi spre anomalii celulare, leziuni precanceroase și, în cele din urmă, se dezvoltă cancerul de col. Formele agresive se întâlnesc la tinere, acestea având țesuturi cu o rată de creștere mai mare ce duce spre o evoluție nefiresc de rapidă. Screening-ul începe de la vârsta de 21 de ani și se încheie la vârsta de 65 de ani, dar în afara acestei perioade orice leziune la nivelul colului trebuie verificată printr-un test Babeș-Papaniculau.

Sarah: Ce relevanță are testul Babeș-Papaniculau?

Dr. Ramezani: Este un test foarte cunoscut, dar foarte puțini știu ce reprezintă. Multe femei au frica că ar fi invaziv și dureros, evită să îl facă de jena sau din alte motive. Acesta este testul care îți poate salva viața deoarece este minim invaziv, iar costurile sunt foarte reduse. Este un test citologic ce depistează anomaliile celulare, astfel încât cancerul este depistat într-o fază incipientă în care tratamentul este foarte eficient.

Sarah: Cât de des ar trebui să facem acest test?

Dr. Ramezani: Se face anual, iar daca două teste au ieșit negative poate fi făcut din trei în trei ani.

Sarah: Cine este cel mai predispus la cancerul de col uterin? Presupun că în special bărbații (râde). Sau mai degrabă, care sunt factorii de risc pentru acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Cred că femeile au o pată pe bărbați în ceea ce privește cancerul de col uterin (râde). Sunt factorii generali, puși la colț mereu atunci când vine vorba de cancer, cum ar fi fumatul, istoricul familial de cancer, infecția cu HIV sau alte boli ce scad eficiența sistemului imun, și factorii specifici, ca și sarcinile multiple, partenerii sexuali multiplii, contraceptivele orale ce determină uscăciune la nivelul colului, infecțiile cu transmitere sexuală, de exemplu Herpes genital și Chlamydia, și istoricul de alte boli cu transmitere sexuala, spre exemplu HPV .

Sarah: Ce ne poți spune despre ultimul virus menționat, virusul HPV?

Dr. Ramezani: Acest virus este foarte răspândit în populație, se estimează că un procent de peste 60% sunt infectați. Prezintă un număr foarte mare de tulpini, peste 100, unele au risc scăzut de a dezvolta un cancer, iar altele un risc intermediar sau crescut. Tulpinele cu risc scăzut dau condiloamele genitale, dar pot fi și ele implicate uneori în cancerul de col. Virusul infectează celulele, rămânând inactiv perioade lungi de timp pentru ca infecția să se manifeste în cazul scăderii imunității sau atunci când exista o infecție supraadăugată. Virusul nu distruge celula și astfel se poate elimina odată cu degenerarea ei. Din fericire, cei mai mulți dintre cei infectați elimina virusul fară tratament.

Sarah: Există simptome specifice acestui tip de cancer pe care le putem observa noi?

Dr. Ramezani: Modificările cervixului sunt deseori asimptomatice, de aceea controlul periodic este important pentru depistarea la timp a cancerului. Pot apărea simptome ca dureri la contactul sexual, sângerări vaginale spontane sau după un contact sexual, de asemenea pot fi sângerări după inserarea diafragmei sau după spălaturi vaginale sau doar o secreție anormală. Atunci când cancerul avansează, datorită invaziei locale, pot apărea și dureri pelvine cu iradiere în membrele inferioare, sângerare anormală urmată de anemie, scăderi în greutate și fistule vaginale cu eliminare de urină și fecale prin vagin, care dau un miros fetid al secreției vaginale.

Sarah: Acum că am aflat și simptomele, ai putea să ne spui care este cea mai importantă metodă de prevenție pentru acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Cea mai importantă metodă de prevenție este vaccinarea. Riscul de infectare cu HPV, implicat în 99% din cazurile de cancer cervical, este de 75-90%. Fiecare partener intră într-o relație cu bagajul propriei experiențe, plus cel al foștilor parteneri și îl pune la comun cu bagajul actualului partener, plus al foștilor și iată cum se ajunge la acest procent de 90%. Prezervativul ajută, dar nu 100% pentru că virusul se poate lua și de pe piele. De asemenea, acest virus poate trăi în mediul extern, de exemplu pe o clanță sau pe un capac de WC, până la 6 luni. Și totuși, majoritatea femeilor infectate nu fac cancer de col. Un procent de doar 1-2% din populație are condiloame, 2-5% din femeile infectate au anomalii la testul Babeș-Papanicolau. Însă, datorită mortalității ridicate în rândul femeilor cu cancer de col, este indicată vaccinarea, care în unele țări a adus scăderea considerabilă mortalității.

Sarah: Pentru că ai menționat adineauri că există mai mult de 100 de tipuri de tulpini diferine, sunt pe piață și mai multe tipuri de vaccin specifice pentru aceste tulpini? Și ce presupune vaccinarea împotriva HPV?

Dr. Ramezani: În momentul în care specialiștii au văzut importanța implicării virusului în dezvoltarea unui cancer de col, au încercat să realizeze un vaccin și au apărut trei pe piață până în acest moment: Cervarixul, care conferă imunitate pentru tulpinile 16 și 18 cu risc oncologic înalt, Gardasil/Silgard, cu antigene pentru tulpinile 6, 11, 16 și 18, iar cel mai nou, Gardasil 9, cu protecție pentru 9 tulpini – 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58, tulpini care au fost alese datorită potențialului crescut de a determina atât cancere în zona genito-anală, cât și alte afecțiuni legate de HPV atât la femei, cât și la bărbați. Vaccinul se poate face după vârsta de 9 ani, cel mai indicat este ca persoanele de sex feminin să fie vaccinate la vârsta de 12 ani pentru a preveni cancerul de col.

Sarah: Am auzit că ai spus 12 ani. Este o vârstă standard la care trebuie făcut vaccinul? Sau când ar fi recomandat să fie administrat? Țin minte de exemplu când eram în școala generală că a avut loc o campanie și că părinții foarte multora dintre colegele mele au refuzat vaccinarea la momentul acela. Și voiam să te întreb și pe tine care crezi că a fost raționamentul din spatele acestei decizii? Crezi că a fost o chestiune de mentalitate de genul „Nu că fata mea e cuminte, nu are nevoie de așa ceva”?

Dr. Ramezani: Sigur, asta a fost o cauză pentru care vaccinul a fost refuzat. Însă exista și un curent în societate prin care oamenii erau împărțiți, dar în general împotriva vaccinului, părinții în mod special, pentru că auziseră zvonuri cum că vaccinarea ar fi periculoasă pentru copii lor. Se recomandă vaccinarea între 9 și 26 de ani pentru că în perioada 9-15 ani se obține un răspuns imun crescut, iar între 15 și 26 de ani prin activitatea sexuală crește riscul de a contacta infecția. Se pot vaccina și persoanele deja infectate pentru că le conferă protecție pentru alte tulpini și face ca riscul de a evolua într-un cancer să scadă prin activarea unui răspuns imun specific eficient. Se fac trei rapeluri, a doua doză la 2 luni, iar a treia doză la 6 luni de la prima administrare.

Sarah: Care este cea mai eficientă testare pentru cancerul de col uterin sau a prezenței virusului HPV în organism?

Dr. Ramezani: Cea mai eficienta metoda rămâne examenul citologic Babeș-Papanicolau. Dacă apar modificări celulare la acest examen se completează cu genotipare virală HPV. Genotiparea virală HPV ca screening se recomandă după vârstă de 30 de ani, pentru că se considera că până la această vârstă există posibilitatea de a elimina virusul, așa cum v-am explicat. După 30 de ani, la intervale de 5 ani se face screening-ul pentru HPV. Dacă examenul ginecologic și rezultatul testului Papanicolau arată leziuni ce pot fi suspecte, se va avea în vedere colposcopia cu sau fară diopsie țintită.

Sarah: Dacă care pacientul a primit deja vaccinul HPV, este necesar ca acesta să mai repete testul Babeș-Papanicolau?

Dr. Ramezani: Da, este necesar pentru că în această situație pot interveni alți factori care să ducă la un cancer de col. De aceea screening-ul se face la fel ca la femeile nevaccinate.

Sarah: Ce sunt verucile genitale și ce legătură au cu acest virus ?

Dr. Ramezani: Verucile genitale sau condiloamele sunt o altă formă a de maniferstare a infecției cu HPV, și în cazul acestora sunt afectați și bărbații. Sunt excrescențe cărnose, rozalii sau maronii cu suprafață netedă. Pot provoca dureri și mâncărimi, dar de obicei sunt doar inestetice, afectând viața sexuală și libidoul.

Sarah: Cum se pot răspândi verucile? Și cum ne putem feri de acestea?

Dr. Ramezani: Verucile se răspândesc prin contactul cu secrețiile infectate. În 40-50% din cazuri regresează spontan, iar infecția poate fi prevenită prin igienă locală, evitarea relațiilor sexuale atunci când există leziuni, folosirea prezervativului și bineînțeles vaccinarea.

Sarah: Cam acestea au fost întrebările noastre despre cancerul de col uterin și acum aș propune să trecem la a doua parte a discuției, și anume cancerul de sân. Te-aș ruga să ne introduci puțin în context: Ce reprezintă acesta și de ce este o condiție atât de înfricoșătoare?

Dr. Ramezani: Cancerul de sân este o boală care sperie în mod special femeile datorită potențialul mutilant al tratamentului, care înainte implica extirparea sânului, a mușchiului pectoral și a ganglionilor axilari. Nici reconstrucția sânului nu era atât de avansată ca astăzi, iar aceste lucruri au rămas în conștiința publicului. Dar, metodele s-au schimbat, se încearcă să se scoată doar minimul necesar, folosind mai mult chimioterapia și radioterapia în limitarea și vindecarea bolii. De asemenea, efortul de a educa femeile și screening-ul au făcut că numărul de femei care ajung la timp la medic să crească.

Sarah: Știu că de multe ori dacă exita un caz în familie, restul membrilor sunt în stare de alertă în ceea ce privește boala. Este predispoziția genetică un factor important în dezvoltarea cancerului de sân? Și ce alți factori mai contribuie la apariția acestuia?

Dr. Ramezani: Este adevărat, factorul genetic este foarte important. Aproape 10-15% din cancerele de sân sunt ereditare și sunt cauzate de mutații genetice care se transmit de la părinte la copil. Acest lucru va face că vârsta la care apare cancerul mamar la copil să scadă. Este în principal un cancer al femeii mature, dar apare și la bărbați și este chiar mai agresiv. Genele implicate în cancerul de sân sunt BRCA1 și BRCA2 implicate în repararea ADN-ului deteriorat. Alți factori implicați ar fi, după cum bine știm, fumatul, consumul de alcool, obezitatea, traumatismele la nivelul sânului, hiperestrogenismul, contracepția orală combinată, terapia hormonală la menopauză, expunerea la radiații, prima menstruație la o vârstă precoce, apariția menopauzei la o vârstă înaintată și nașterea primului copil la o vârstă înaintată. Alăptarea în schimb, este un factor de protecție.

Sarah: Ce implică depistarea precoce în acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Evident, depistarea precoce este de preferat, prognosticul fiind mai bun după tratament. Când tumora este mică și neinvadanta, tratamentul chirurgical e minim cu excizia doar a tumorii, deci mult mai puțin mutilant.

Sarah: Care este categoria de vârstă cea mai expusă la risc? Cu ce este de folos screening-ul pentru cancerul de sân și cât de frecvent ar trebui efectuată testarea?

Dr. Ramezani: Screening-ul pentru cancerul de sân vizează femeile între 50 și 69 de ani, la care incidența cancerului este mai mare. Screening-ul constă în efectuarea unei mamografii la fiecare 2 ani. Femeile cu riscul crescut de cancer în schimb, au un screening individualizat prin care controlul se face ecografic până la 40 de ani și apoi prin mamografie anual.

Sarah: Multe reviste, emisiuni ne îndeamnă să ne autoexaminăm sânii. Voiam să te întreb cum ar trebui să facem acest lucru? Și ce modificări ar trebui să urmărim?

Dr. Ramezani: Autoexaminarea începe prin observație, ar trebui să ne punem în fața unei oglinzi și să examinăm cu atenție conturul sânilor, aspectul pielii, aspectul mamelonului, să evidențiem dacă sunt modificări de culoare, de formă, aspect de coajă de portocală, invaginări ale mamelonului sau alte leziuni. Sânul este examinat minuțios, împărțit în 5 candrane plus axila. Este mai bine să se facă palparea după duș pe sânul dat cu cremă, pentru că mâna să nu întâmpine nici o rezistență. Se face cu mâna cu degetele lipite, se începe cu cadranele externe, superior și inferior, apoi cadranele interne și, în cele din urmă, mamelonul. Lăsăm la sfârșit axila, dar nu uităm de ea. De asemenea, palparea se face în trei poziții: o dată cu mâna pe lângă corp, alta dată cu mâna ridicată și, a treia, poziție cu mâna în șold, pentru a contracta mușchiul pectoral.

Sarah: Ce reprezintă apariția unui nodul? E un semn major că sănătatea noastră este în pericol? E automat vorba despre ceva grav?

Dr. Ramezani: Dacă nodulul apare la adolescente sau la tinere până în 30 de ani, de obicei este benign, desigur asta nu exclude un control medical și o ecografie mamară care să confirme caracterul benign al nodulului. Dacă apare după 40 de ani, atunci riscul de a fi malign este mai mare și examenul ecografic trebuie completat și cu o mamografie.

Sarah: Ne putem considera în siguranță dacă nu constatăm nici o modificare în cadrul autopalparii? Mai este nevoie să ne prezentăm la medic?

Dr. Ramezani: 1 din 8 femei va dezvolta un cancer de sân în cursul vieții. Deci sexul feminin este un factor de risc. Autopalparea este de ajutor în selectarea cazurilor, dar unele leziuni pot fi de mici dimensiuni și să nu fie observate la palpare. În cazul sânilor mai mari și denși, riscul de a greși este și mai mare, deci nu putem fi 100% în siguranță. Orice modificare la nivelul pielii, dureri persistente, apariția unei secreții seroase sau serosangvinolente ar trebui investigată amănunțit.

Sarah: Aș mai vrea să îți pun o întrebare legată de un caz ce a circulat mult în presă deoarece este vorba despre o vedetă de la Hollywood și anume, Angelina Jolie. Știu că ea a constatat în urma unor testări genetice că ar avea o predispoziție pentru cancerul de sân și, deși nu prezenta nici un simptom sau nu se instalase cancerul, ea a luat decizia oarecum șocantă pentru restul lumii să își amputeze ambii sâni. Cred că a surprins mult și din perspectiva faptului că este actriță și deci face parte dintr-o categorie pentru care contează foarte mult aspectul fizic. Tu ce părere ai despre această decizie?

Dr. Ramezani: Este adevărat, e o reacție exagerată, dar dacă stresul pentru ea era atât de mare, este o alegere proprie și fiecare are dreptul să acționeze așa cum crede. Mai ales că datorită chirurgiei plastice nu mai este o problemă aspectul sânilor. Acum sunt progrese foarte mari pe partea de reconstrucție a sânului și chirurgii plasticieni fac o treabă foarte bună.

Sarah: Cam acestea au fost întrebările noastre pe ziua de astăzi, mulțumesc mult că ai intrat alături de noi! Vă mulțumim mult și vouă pentru audiție și vă uram o zi plăcuta!

Cartea de vizită a frumuseții

În funcție de domeniile în care activăm, fiecare dintre noi prezintă o anumită carte de vizită, însă care este cea cu cel mai mare impact? Înainte de a remarca jobul pe care îl avem, competențele acumulate, limbile străine vorbite sau cât suntem de carismatici, prima impresie o facem prin aspect, în special prin tenul nostru – iar, de cele mai multe ori, acesta face diferența atunci când ne dorim să ne facem remarcați.

Primul pas în realizarea propriei cărți de vizită a frumuseții este cunoașterea tipului de ten pe baza căruia vă veți vei trasa următoarele linii către imaginea mult visată, în funcție de nevoile fiecărei categorii prezentate mai jos.

După ce am aflat împreună care sunt nevoile fiecărui tip de ten, vă prezentăm piramida  frumuseții de invidiat.

Cum baza este cea mai importantă în clădirea unei construcții rezistente, așa și la baza  frumuseții de invidiat se află curățarea. Pentru ca rutina de îngrijire să fie eficientă, trebuie să începi mereu prin îndepărtarea machiajului și curățarea feței. Acest pas este esențial pentru că, indiferent de câte produse vei folosi și de cât de bune ar fi acestea, fără curățarea corespunzătoare în prealabil, acestea vor fi împiedicate să penetreze straturile pielii. Este necesar ca acest pas să fie realizat atât dimineața cât și seara! Țineți cont de următoarele aspecte:

  • alegeți un produs de curățare cu acțiune blândă; evitați să folosiți săpunul, alegeți un cleanser care să curețe în profunzime, potrivit tipului de ten; nu este necesar să folosiți cleanser atât dimineața cât și seara – fiți atenți la nevoile tenului – puteți opta dimineața pentru aplicarea unei ape termale și ștergerea ulterioară a tenului cu o dischetă de bumbac, fără a agresa tenul;
  • nu frecați tenul cu prosopul, doar tamponați ușor;
  • schimbați prosopul de față odată la 2-3 zile și utilizați-l exclusiv voi și doar pentru față! Pe același principiu trebuie schimbată/utilizată și fața de pernă.

Următoare bulină pe cartea de vizită a frumuseții este tratarea. Rutina voastră ar trebui să fie construită astfel încât seara să tratați iar dimineața să calmați, întrucât multe produse-tratament au tendința de a irita pielea sau de a forma o peliculă la nivelul tenului ce va împiedica aplicarea altor produse. Vă recomandăm aplicarea unui serum-tratament, întrucât acesta se absoarbe rapid și permite aplicarea ulterioară a celorlate produse componente ale rutinei. Alegerea serumului trebuie realizată în funcție de nevoile pielii precum și de  rezultatele dorite, spre exemplu: diminuarea petelor pigmentare, estomparea liniilor fine, reducerea roșeții pielii, etc. Ținând cont de aceleași aspecte putem opta, după aplicarea serumului, și pentru utilizarea unei creme-tratament care să aibă acțiunile căutate.

Mai avem puțin până la final, am ajuns deja la jumătate: regenerarea.

Pielea noastră este alcătuită din trei straturi:

  1. Stratul superior de piele, numit Epiderma
  2. Derma
  3. Stratul inferior, anume Țesutul subcutanat.

Epiderma protejează împotriva factorilor externi duri: poluare, praf etc. și împotriva bacteriilor. Aici se produce keratina, ce oferă rezistență, și melanina, răspunzătoare de culoarea pielii. Epiderma se autoexfoliază prin stimularea de noi celule în aproximativ 28 de zile.

Derma este cea răspunzătoare de apariția ridurilor, deoarece aici se produc colagenul și elastina, care sunt cele mai abundente proteine de la acest nivel. Astfel, cu cât nivelele de colagen și elastină scad odată cu înaintarea în vârsta sau din cauza mediului prea agresiv, încep să apară liniile fine, care devin din ce în ce mai profunde.

Dacă epiderma stimulează apariția de noi celule până la un ciclu complet de 28 de zile, procesul de regenerare are loc zilnic, dar acest proces este accelerat între orele 23:00 și 04:00. Astfel încât seara este momentul ideal de a aplica, de exemplu: un ulei regenerator, care repară și acționează în profunzime pentru o piele mai sănătoasă. Totuși, și ziua trebuie să avem grijă și să-i oferim tenului nostru o protecție antioxidantă pentru a-i întării bariera de protecție împotriva agresiunilor zilnice (soare, vânt, poluare).

Epidermul are în compoziția sa 15% apă, în timp ce dermul conține 70% apă. Aviz la punctul anterior, hidratarea este esențială în procesul de regenerare!

Pentru a păstra tenul bine hidratat trebuie să alegem o cremă ce păstrează echilibrul apei din piele, pentru că fără suficiente rezerve de apă, pielea devine vulnerabilă, lipsită de strălucire și duce la apariția unor zone uscate pe ten, până la îmbătrânirea prematura. Este recomandată hidratarea și persoanelor cu tenul gras, dar cu condiția ca produsele folosite să nu conțină ulei.

Trebuie să maximizăm efectele hidratării cu ajutorul unor ingrediente cheie, precum glicerina și acidul hialuronic, care păstrează umiditatea pielii. Acidul hialuronic se găsește în proporție de 50% în pielea noastră, dar după vârsta de 25 de ani începe să scadă. Acesta hidratează, crește rezistența și elasticitatea pielii, cicatrizează leziunile. Acidul hialuronic absoarbe de 1000 ori mai multă apă decât volumul său, reface rezervele hidrice din piele și diminuează pierderile transepidermale de apă.

De obicei, aceste ingrediente se găsesc în produsele tip “Booster”, deoarece au o textură fină și penetrează în profunzime straturile pielii.

Reminder: NU UITAȚI SĂ VĂ HIDRATAȚI!

Toate probleme apar din interior, dacă nu ne hidratăm corespunzător corpul, putem folosi nenumărate serumuri, creme sau măști hidratante, fața noastră, și nu numai, tot deshidratată va fi. Este indicat să bem cel puțin 2 litri de apă pe zi!

Cum orice drum ajunge la un final, am urcat până în vârful piramidei și am ajuns la un pas extrem de important, pe care îl neglijăm deseori: îngrijirea zonei ochilor.

Această zonă este extrem de sensibilă întrucât pielea ce înconjoara ochii este mult mai subțire față de restul zonelor. Este esențial să alegem creme cu o formulă lejeră, delicată, destinate aplicării în jurul ochilor. Țineți cont că hidratarea este un pas foarte important, așa că nu trebuie neglijat nici aici. Puteți opta pentru o formulă ceva mai apoasă, care să nu încarce, astfel încât să o puteți purta atât pe timpul zilei cât și noaptea. De asemenea, puteți aplica diferite serumuri, care să ajute, spre exemplu, la reducerea liniilor fine. Nu uitați! Un serum va fi mereu dezirabil în rutina voastră, pentru a o completa și a da… o picătură de ajutor!

Desigur, toți pașii care trebuie urmăriți pentru realizarea propriei voastre cărți de vizită a frumuseții se pot schimba pe parcurs, în funcție de anotimp sau de vărstă, căci, odată cu trecerea timpului, și nevoile pielii noastre se schimbă. Tot ce trebuie să faceți este să vă ascultați tenul și să îi stisfaceți nevoile pe măsură ce acestea apar.

Sperăm că acest articol v-a ajutat să vă trasați măcar câteva idei despre ceea ce înseamnă în esență o îngrijire corespunzătoare! Vă sfătuim să nu vă opriți niciodată din a fi curioși și… stați cu ochii pe SSFBlog! More to come!

Redactori: Beatrice-Andreea Dragomirescu & Marilena-Nicoleta Crișan

Ilustrații: Beatrice-Andreea Dragomirescu & Marilena-Nicoleta Crișan

Ajutor! Sunt boboc pe timp de pandemie

Acest început de an este unul atipic și chiar dacă nu este ceea ce niciunul dintre noi și-a dorit, noi cei din anii mai mari am îmbrățișat pe cât am putut această situație.  În schimb, bobocii au pășit pe niște uși deschise și sunt prinși în acest coridor nesfârșit de incertitudini, ratând cele mai importante evenimente din viața de boboc: festivitatea de deschidere și balul adresat lor. Ținând cont că ei reprezintă una dintre generațiile prietene cu tehnologia și  platformele informatice, am vrut să vedem cum se descurcă bobocii farmaciști cu facultatea online. Aceștia sunt:

Hribat Maryam, Mun. București. (Maryam)

Mihalache Alexandru, Tecuci, Jud. Galați, stau în București pe timpul facultății online. (Alex)

Rotaru Teodora-Ioana, Ploiești, Prahova, pe timpul facultății stau acasă. (Teo)

Filip Celestina-Cristina, Comănești, Jud. Bacău, orele online mi le petrec acasă. (Celestina)

Pandemia a început cu mult înainte să dai admiterea. Cu ce gânduri începeai noul an știind că este posibil să nu îți cunoști noii colegi chiar din prima săptămână?

[Maryam]: Am avut foarte mari emoții, îmi doream foarte mult ca această schimbare să fie frumoasă, să avem festivitatea de deschidere, să avem săptămâna bobocului. Mă așteptam să mergem la facultate doar la laboratoare, măcar în sistem hibrid… însă decizia de a nu merge deloc m-a surprins.

[Alex]: Contextul epidemiologic în care ne aflam de ceva vreme m-a silit oarecum să vizualizez ipostaza atipică de începere a primul meu an universitar. Nu a fost, nu este și nu va fi o imagine deloc plăcută, însă privesc cu optimism spre viitor și cred cu tărie că această perioadă dificilă reprezintă o etapă necesară pentru a ne face mai puternici și ca prima întrevedere fizică să fie memorabilă.

[Teo]: Chiar dacă știam că exista posibilitatea de a face facultatea online, am avut speranța că totuși îmi voi putea cunoaște colegii chiar din prima săptămână. Din păcate, norocul n-a fost de partea noastră, însă pot spune că important este să ne vedem sănătoși si voioși.

[Celestina)]: Sincer, aveam speranța că o să se mai rezolve lucrurile până va trebui să începem facultatea.

Din punct de vedere social, ai o relație bună cu profesorii? Dar cu ceilalți colegi? Ați apucat să vă vedeți fizic?

[Maryam]: Cu profesorii nu ne prea cunoaștem. Predarea în online vine și cu anumite restricții, faptul că toate cursurile și laboratoarele sunt înregistrate ne creează o stare de anxietate atât nouă, cât și profesorilor, fiind restrânși de împrejurări. Online-ul este o barieră în relația student-profesor. Însă cu colegii de grupa am o relație foarte bună, am și ieșit de 2 ori.

[Alex]: Da, am „întâlnit” mulți oameni excepționali; am pus ghilimelele, întrucât pe domnii profesori nu i-am putut cunoaște decât în mediul online, din nefericire. Cât despre colegi, da, am reușit să ne vedem de una sau două ori și a fost o experiență plăcută. De abia așteptăm să ne revedem în circumstanțe mai bune, de ce nu, poate chiar la facultate.

[Teo]: Din acest punct de vedere pot spune că am fost norocoasă pentru că am ajuns într-un colectiv foarte bun, iar profesorii sunt de nota 10.  Sunt foarte fericită că am reușit să-mi văd câțiva colegi cu ocazia unei întâlniri la facultate organizată de profesorii de sport cu scopul de a ne alege opțiunile.

[Celestina]: Da, profesorii înțeleg că este greu și pentru noi cu situația aceasta și ne iau ușor. Cu colegii mă înțeleg bine, comunicam prin whatsapp. Da, am avut ocazia să mă întâlnesc cu câțiva, dar ne pare rău tuturor că nu putem să ne vedem toată grupa/seria.

Cum este pentru tine desfășurarea orelor online? Ai întâmpinat până acum probleme în procesul de învățare?

[Maryam]: Da, chiar întâmpin dificultăți mari la lucrările practice… nu prea înțeleg noțiunile prezentate deoarece laboratoarele necesită muncă fizică.

[Alex]:  Nu aș putea spune că am întâmpinat probleme în procesul de învățare, însă lipsește interacțiunea umană directă, fără de care această activitate mi se pare incompletă. Este cu totul altceva când îți simți colegii și profesorii aproape, însă, aceasta poate căpăta conturul unei teme de meditație și anume: oamenii apreciază un lucru atunci când nu îl mai au.

[Teo]: În ceea ce privește facultatea online, nu sunt tocmai mulțumită pentru că randamentul nu este același. Apreciez efortul profesorilor care încearcă prin orice mijloace să ne explice și să ne creeze o atmosferă asemănătoare celei uzuale de la facultate. Consider că până acum totul a decurs excelent, în special la lucrările practice.

[Celestina]: Nu am întâmpinat probleme cu orele online, nu este atât de dificil pe cât îmi imaginam. Cu toate acestea, aș fi preferat să merg la facultate fizic. Sper să nu ajung în anul II fără sa știu să mă uit printr-un microscop sau să țin o eprubetă în mână.

Sesiunea se apropie și sigur știai câte ceva despre aceasta dinainte să începi facultatea, mai exact despre diferența de volum de materie dintre liceu-facultate. Cu ce emoții o întâmpini?

[Maryam]: Am emoții mari, nu știu la ce să mă aștept.

[Alex]:  Se tot spune că prima sesiune nu se uită niciodată. Sunt curios cum se va concretiza acest aspect și în cazul meu, însă sper că voi trece cu bine peste ea.

[Teo]: Nici nu-mi vine să cred că deja s-a scurs o lună din primul meu an de facultate. Pot spune că sunt puțin îngrozită de cantitatea materiei pe care o am de aprofundat pentru sesiune, însă cu multă răbdare și silință putem trece peste orice.

[Celestina]: La materiile cu cele mai multe credite dau parțial, care urmează în 3 săptămâni și deja încep emoțiile pentru că nu sunt sigură de cum ar trebui să învăț și dacă e suficient cât învăț zilnic.

Ne poți spune câteva așteptări și gânduri legate de facultate și de ”viața de boboc„?

[Maryam]: Viața de boboc pentru mine însemnă maturitate și un pas nou în viața mea în care am multe de învățat, însă cu pandemia aceasta se pare că nu vom avea experiența de boboci așa cum ar trebui să o trăiască fiecare student in anul 1.

[Alex]: Așteptările sunt evident mari. Mi-am dorit extrem de mult să ajung să studiez în această facultate și mi s-a confirmat alegerea făcută chiar din prima zi când am luat contact cu oamenii deosebiți ce o fac vizibil mai frumoasă. Cât despre viața de boboc, aș rezuma totul într-un singur cuvânt: „cunoaștere”. Chiar ne putem asemăna în adevărul sens al cuvântului cu niște bobocei care fac primii pași în „lumea mare” și descoperă ceea ce îi împresoară. Odată ajunși aici, avem de învățat un scenariu cu totul diferit: oraș nou, unitate de învățământ nouă, profesori noi, colegi noi etc. Eu sunt gata să explorez și să profit de fiecare oportunitate ce mi se ivește în cale.

[Teo]: Mă așteptam ca viața de boboc de facultate să fie mult mai aventuroasă decât cea de licean și chiar așa este. Chiar dacă este puțin copleșitor având în vedere că există multe schimbări din punct de vedere  educațional, faptul că am reușit să ajung voluntară în cadrul asociației de studenți SSFB m-a ajutat enorm să-mi conturez cu adevărat o viață de bobocel plină de momente frumoase.

[Celestina]: Sper că măcar din anul 2 să revină lucrurile la normal, îmi doresc să îmi cunosc colegii și să formăm prietenii. Și nu în ultimul rând, sper să iau cu brio toate examenele. 

Acestea sunt emoțiile pe care le trăiesc zilnic bobocii din ”generația online”. Le mulțumim pentru răspunsurile sincere, în care suntem siguri că se regăsesc și colegii lor, și le urăm un început de studenție frumos, cu toate că este diferit.

Redactor: Gabriela Marcela Manole

Fotografi: Denisa Preda & Cătălina Leaua

Practica farmaceutică în Antichitate și farmacistul în Evul Mediu

În cursul Antichității tradiția farmaceutică, versatilă, presupunea un amestec între misticism, cunoaștere empirică și studiu concret al acțiunii plantelor asupra corpului uman. În Mesopotamia, suferința pacientului constituia o încălcare a cuvântului zeilor, iar gravitatea acesteia putea fi tradusă ca o pedeapsă pe măsura faptelor supărătoare ale bolnavului. În cadrul unui ritual de vindecare intra prepararea unor mixturi tămăduitoare din plante. O tablă sumeriană scrisă în cuneiforme datată din 3000 I.H. detaliază 15 rețete farmaceutice, deși nu precizează natura afecțiunii sau cantitățile ingredientelor. Printre componentele de origine animală, botanică sau minerală se numărau: clorură de sodiu, azotat de potasiu, lapte, piele de șarpe, carcasa țestoaselor, salcie, scorțișoară, mirt, curmal, smochin, păr, brad, asafetida (un latex din rizomul speciilor de Ferula). Administrarea se realiza cu ajutorul unui element auxiliar lichid: miere, apă, bere, vin sau bitumen, iar prin combinarea diversă a ingredientelor vindecătorii obțineau: laxative, detergenți, antiseptice, unguente, astringenți. Doctorii cunoșteau și foloseau atât plantele cu efect stupefiant și psihotrop (Papaver somniferum, Cannabis sativa, Mandragora spp.), cât și otrăvuri, precum cucuta în eutanasiere. Prescripțiile antice erau preparate într-o cameră echipată special pentru acest scop: depozit, recipiente, instrumente de cântărit, de administrare, de menținere la cald a unor poțiuni.

Egiptenii intuiau existența și importanța substanței active și aplicau metode familiare farmaciștilor de astăzi în obținerea și purificarea ei: diluție, concentrare a unei soluții prin fierbere,  triturare pentru eliberarea unor doze mai mari. Prin conservarea părților vegetale în alcool sau apă, locuitorii Egiptului Antic realizau extragerea principiului activ din plante în funcție de solubilitatea acestuia. Cercetări recente scot la lumină varietatea formelor farmaceutice folosite în tratarea afecțiunilor și rănilor –drajeuri, siropuri pentru dureri de gât și tuse, loțiuni, linimente, unguente, creme, clisme, ape de gură, pulberi, cataplasme. Picăturile oftalmice erau administrate cu ajutorul unei pene picurătoare, iar pentru bolile ginecologice erau recomandate ovulele. Egiptenii erau versați, în mod special, în fabricarea supozitoarelor, prin mixarea medicamentului cu o grăsime până la modelarea într-o granulă suficient de rigidă pentru inserare și care se topea la temperatura corpului. În atribuțiile doctorilor Egiptului Antic intrau atât punerea unui diagnostic, cât și concoctarea și eliberarea unui tratament care deseori ușura consecințele bolii, dar nu țintea cauza acesteia. Remediul pentru indigestie consta într-o pulbere calacaroasă (carbonat de calciu) cu rol antiacid. Pacienților cu diaree le erau eliberate argile pentru absorbția apei și toxinelor din intestin sau plante conținând scopolamină, un alcaloid. Flatulența și crampele intestinale puteau fi ameliorate cu chimen și coriandru, având efect antispastic. Egiptenii cunoșteau acțiunea vermifugă a extractului de rodie ce conține peletierina antihelmintică. În privința afecțiunilor scheletomusculare, ameliorarea durerilor articulare se făcea cu ajutorul linimentelor, iar extractele de muștar, ienupăr și tămâie sub formă de cataplasme stimulau circulația și intensificau răspunsul imun. Rășinile și metalele, cu rol antimicrobian, se dovedeau foarte eficiente în închiderea plăgilor.

Rădăcinile practicii farmaceutice fondate pe baze științifice sunt atribuite Greciei Antice, a cărei cultură a fost continuată în Imperiul Roman. În anul 50 D.H. Dioscorides elabora prima farmacopee „De Materia Medica” care reunea peste 600 de preparate și modul de procurare al ingredientelor, dar includea și o descriere a circa 900 de itemi farmaceutici. Tradusă în arabă și latină, lucrarea acestuia a reprezentat pentru perioada feudală o sursă neprețuită de informații. Părintele Farmaciei, grecul Claudius Galenus, doctor al gladiatorilor în secolul a II-lea, a perfecționat forme farmaceutice-pulberi, tincturi, extracte– și a introdus o serie de teorii medicale. În societatea greco-romană, preoții au pierdut monopolul asupra medicinei și tratamentelor, domeniu care a fost revendicat de către grupurile de persoane interesate de știință. În Roma vânzările de medicamente erau realizate de către negustori în piețe.

În cursul Epocii Medievale, produsul medicamentos se separa de medicină și conducea către evoluția unei calificări de sine stătătoare. Această delimitare se concretiza odată cu secolul al VII-lea în Orientul Mijlociu datorită cererii mari pentru medicamente din partea populației în creștere și necesitatea disponibilității lor. Contribuția Islamică la apariția farmaciei ca o profesie independentă și bine definită începea în secolul secolul al IX-lea când arabii erudiți înființau primele spitale cu drogherii permanente. Vocația nu putea fi practicată decât de către specialiști antrenați și educați care erau în întregime conștienți de responsabilitățile etice și tehnice. Întâia farmacie privată, asemănătoare cu cele de astăzi, fusese deschisă de către califul al-Mensur în Bagdad în aprilie 754. Atribuțiile farmacistului se aflau sub incidența unei legislații riguroase care îi interzicea diagnosticarea și prescrierea tratamentului, iar medicilor le era limitată implicarea în prepararea și distribuția medicamentelor.

Lumea Islamică a manifestat un interes aparte pentru cunoașterea greco-romană, iar sursele elene și latine au fost traduse în limba arabă cu scopul de a pune bazele școlilor de medicină în Bagdad și de a forma experți în științele medicale, atât de necesari acelei perioade. Printre lucrările transcrise, s-a numărat și „De Materia Medica” a lui Dioscorides, crucială în înțelegerea aplicațiilor terapeutice ale substanțelor. Ulterior, această primă farmacopee a fost completată după anul 1229 cu peste 2000 de compuși cu acțiune farmacologică. Simultan, literatura farmaceutică a fost îmbogățită cu tratate arabe de toxicologie, intrucțiuni de formulare și preparare a medicamentelor, modele terapeutice și diete. Ibn Sina, savantul persan cunoscut în Occident sub numele Avicenna, stabilea la sfârșitul primului mileniu principiile pentru verificarea eficienței noilor medicamente. Conform regulilor sale, valabile și în prezent în testarea clinică, medicamentul trebuie să fie pur, necompromis de orice agenți străini și trebuie cercetat pentru două afecțiuni diferite pentru că uneori acesta tratează o boală cu propritățile lui esențiale și o alta cu propritatea sa accidentală. Avicenna considera că sunt esențiale monitorizarea timpului de acțiune al substanței și calitatea medicamentului direct proporțională cu severitatea afecțiunii. Ibn Sina notase că este necesară efectuarea experimentelor pe oameni, pentru că testele conduse pe animale nu declanșează obligatoriu același efect și pacientului uman.

Occidentul, după căderea Imperiului Roman, în materie de știință, a cunoscut un declin de cinci secole. În schimb, oamenii continuau tradiția terapiei neconvenționale cu medicamente de origine vegetală, concoctate cu ajutorul unei rețete. În acest scop le venea în ajutor „Ex herbis feminis”, un manual ușor de înteles care includea 71 de plante, o variantă simplificată a „Materia Medica” a lui Dioscorides. Trocul cu popoarele arabe permitea utilizarea unor ingrediente inaccesibile în Vest precum aloe, mirt, tămâie și mastic, văzute ca potențiale antidoturi în diverse complicații. După secolul al IX-lea, în spațiul european, datorită comerțului de medicamente cu Orientul prin Veneția, Genova și Marsilia, apăreau primele farmacii în zona mediteraneană, Italia și sudul Franței. Influența arabă în Sicilia îl determina pe Împăratul Romano-German Frederick al II-lea să redacteze legi cu referire la sistemul de sănătate. Astfel, în 1231 prin Edictul de la Salerno profesiile de medic și farmacist se separau în mod oficial. Actul descria contextul legal al îndatoririlor și activităților farmacistului, al situației farmaciei, al deschiderii și inspectării ei și introducea în uz ghidurile medicale pentru prepararea medicamentelor. Profesarea era posibilă numai după obținerea unei licențe, iar eliberarea tratamentului se realiza doar cu prescriptie medicală.

Evul Mediu Târziu aducea cu sine dezvoltarea științelor naturii care a rezultat în constituirea manufacturilor farmaceutice pentru separarea, sinteza și prepararea unor noi medicamente și în înființarea grădinilor botanice alăturate Universităților de Medicină. În 1498 era publicată prima farmacopee în Florența care cuprindea codul farmaceutic, lista oficială a medicamentelor și a materiilor prime autorizate pe piață, iar în 1545 la Universitatea din Padua lua naștere Facultatea de Farmacie.

Data viitoare când mergem la facultate cu siguranță ne vom gândi la toate evenimentele care au condus de-a lungul secolelor la oportunitatea pe care o avem în fața noastră. Până atunci, sărbătorim astăzi Ziua Farmacistului și suntem mândri să facem parte din această breaslă!

Redactor voluntar: Victor Pierre Ormeneanu

A fi sau a nu fi… voluntar?

Dacă nu ai descoperit până acum substanța care să te împlinească din multe puncte de vedere, cea de care îți voi povesti este specială, nu se găsește greu și chiar și o doză mică creează dependență. Îți va oferi totuşi o bucurie uimitoare. Această substanță activă se numeşte „voluntariat”.

Ce beneficii ai dacă administrezi această substanță macăr de 5 ori pe lună? Ei bine, ele sunt atât în plan personal, cât şi în plan profesional.

Tu, persoana care mereu tinde spre mai bine, vei avea parte de oportunități de dezvoltare şi învățare în afara mediului academic, vei dobândi capacitatea de a fi mai empatic, mai creativ, vei înțelege ce înseamnă să faci parte dintr-o echipă. Nu degeaba îți spun să fii un bun coechipier, ci pentru că această substanță acționează mult mai eficient alături de oamenii frumoși care își doresc să crească și să se dezvolte împreună cu tine. Astfel vei învața să te bucuri de fiecare moment, iar viața va prinde o cu totul altă culoare.

Din punctul de vedere al profesionistului ce studiezi să devii, beneficiile voluntariatului sunt observate astăzi la un nivel înalt. La cumulul a suficiente ore de voluntariat, se pot elibera certificate prin care se atestă implicarea ta în rândul schimbării. Totodată, voluntariatul de orice fel este considerat experiență de muncă, fapt care îți va prinde foarte bine în momentul în care vei realiza un CV de angajare. Statutul de voluntar te ajută şi să te obișnuiești cu interviurile, iar pe viitor emoțiile nu vor mai sta în calea visurilor tale.

Eu îmi iau doza de substanță din SSFB. Alături de Societatea Studenților în Farmacie București îmi pot dezvolta latura creativă, înrolându-mă în echipele de Imagine și Design, Publicaţii sau Relaţii Publice, redescoperi pasiunea pentru știință, prin participarea la proiectele departamentelor de Educație și Practică Farmaceutica și Sănătate Publică, crea o educație financiară, învăța să construiesc o relaţie mai trainică cu cei din jurul meu sau descoperi vocația de a îmi reprezenta colegii studenți. Unde mai pui că pot experimenta anii de studenție în mod inedit datorită opțiunii de a lua parte la proiecte de mobilități studențești atât naţionale, cât și internaționale!

Bănuiesc că până acum te-am făcut curios să încerci și tu. Dacă ai curajul să faci acest prim pas, vei ajunge să ai capacitatea de a crea un proiect, de a avea curajul să le vorbești oamenilor liber, vei prinde încredere în propriile forțe și vei avea puterea de a-ți îndeplini orice vis! Voluntariatul este acea doză de sentimente, care te fac un om mai bun și te ajută să rămâi motivat din toate punctele de vedere, pentru că niciodată nu ești singur în drumul tău către realizarea unui obiectiv.

Așa că data viitoare când vezi un anunţ de recrutare, nu lăsa oportunitatea să treacă nevalorifcată!

Redactor voluntar: Evelina Daiana Diaconescu

Femei importante din știință

Primăvara este anotimpul când toată natura începe să se trezească la viața, iar prima lună a acestui anotimp vesel are o însemnătate deosebită pentru femeile de pretutindeni. Astfel, ne-am gândit să celebrăm împreună “luna femeii” aducându-ne aminte despre impactul pe care l-au avut asupra științei femeile din România, începând cu Paulina Cruceanu, prima femeie farmacist din țara noastră.

Paulina Cruceanu (după numele de căsătorie), s-a nascut la 26 februarie 1865 și este una dintre deschizatoarele de drumuri din țara noastră în domeniul farmaceutic. După absolvirea primelor clase de școala gimnazială, aceasta obține acordul scris al tatălui său pentru a face practica farmaceutica la farmacia Minerva din Roman. În același timp ea își trimite actele pentru a se înscrie la Facultatea de Medicina înBucurești, având aspirații înalte pentru acea vreme. Aceasta susține examenul de obținere al diplomei de asistent de farmacie, pe care îl trece fără probleme, devenind prima femeie din Romania cu acest titlu. Își continuă studiile la Facultatea de Medicina din București. Până la primirea dreptului de a profesa, aceasta lucrează ca învățătoare. La obținerea titlului de farmacist, își începe activitatea la Spitalul Oteteliș din Vâlcea. Aici lucrează pană în anul 1904, când este transferată la farmacia Spitalului rural Cocioc din același judet. Își dorea mult să dețină o farmacie. Cu toate că primește concesiunea pentru a deschide o farmacie în orașul Lugoj al judetului Caras-Severin, aceasta fiind prima concesiunea din țara noastră, nu își poate duce la capăt visul datorită unui accident care îi curmă viața.

Un impact deosebit asupra științei l-a avut, de asemenea, Marie Skłodowska Curie. Cele mai cunoscute realizări ale sale sunt studiile asupra radioactivității, dar și descoperirea elementelor Poloniu și Radiu. A setat noi recorduri în privința celui mai râvnit premiu din domeniul cercetării, fiind prima femeie care să câștige un premiu Nobel, prima persoană și singura femeie care să câștige un premiu Nobel de două ori și singura persoană căreia i-au fost acordate vreodată premii Nobel în două arii științifice diferite: Fizică în 1903 și Chimie în 1911. După cum există vorba: “Educa un bărbat și vei fi educat o persoană, educă o femeie și ai educat o familie.”, fiica sa, Iréne Joliot-Curie s-a remarcat de asemenea în lumea științei, obținând premiul Nobel pentru Chimie în 1935.

Primul Institut de Geriatrie performant din lume a fost, de asemenea, fondat de o brăileanca, pe numele său, Ana Aslan. După absolvirea Facultății de Medicină din București și obținerea unei specializări în cardiologie, Ana Aslan și-a îndreptat atenția către fiziologie și, în special, procesul de îmbătrânire. Formula sa Gerovital H3 pe bază de clorhidrat de procaină a fost denumită de publicații importante ale vremii “fântâna tinereții”, a primit distincții internaționale și a fost utilizată de oameni influenți printre care și președintele american John F. Kennedy. Societatea Română de Gerontologie fondată de Ana Aslan a fost prima din lume care a lansat cercetări clinice, experimentale și sociale, a elaborat o strategie terapeutică pentru încetinirea procesului de îmbătrânire și a organizat o rețea națională de sănătate având ca principal obiectiv bunăstarea pacientul vârstnic.

VOLUNTARII LUNII DECEMBRIE

Povestea mea cu voluntariatul a început acum mulți ani, pe vremea când eram clasa a 9-a, iar pe perioada liceului am cochetat cu diferite ONG-uri și diverse activități în cadrul acestora. Mi-a surâs ideea de a face parte dintr-o organizație studențească cu mult înainte de a ajunge la facultate și, cu siguranță, nu aveam de gând să ratez această minunată șansă de a mă înscrie cu prima ocazie. Așa că, zis și făcut. M-am înscris, m-am numărat printre voluntarii selecționați și… am trecut la treabă. Inițial, nu am pornit cu gândul să fac parte dintr-un departament anume – tot ce-mi doream era să mă implic în cât mai multe proiecte, să descopăr cât mai multe lucruri noi și, desigur, să mă dezvolt prin intermediul acestora.

Probabil nu mică mi-a fost mirarea când m-am “trezit” cu dorința de a face parte din echipa de PR – daca istoria mea cu voluntariatul este una lungă, ei bine, istoria mea cu creativitatea și, implicit, cea cu scrisul, este cu mult, mult mai veche. Acum, în cel de-al 3-lea an de voluntariat în care fac parte din echipa de PR, m-am decis că este momentul să fac ceva mai mult, să contribui așa cum știu mai bine. Când am auzit că va fi ales un Asistent în Publicații a fost ca și cum mi s-a aprins un beculeț deasupra mea și acesta era momentul pe care parcă îl așteptam din totdeauna. Ca și cum tot ce făcusem până în acel moment, m-a ghidat spre punctul actual.
pHarma Student a reprezentat pentru mine un punct de plecare – a fost, să zic așa, trigger-ul de care aveam nevoie, pentru că sunt ferm convinsă de faptul că acesta va fi doar începutul. Să lucrez cu adevărat la realizarea unei reviste, să văd ce înseamnă să faci tot posibilul să bifezi toate “căsuțele” de pe listă, ba, chiar mai mult, să adaugi și alte puncte pe parcurs, a fost… minunat. Cred că lucrul cel mai important pe care l-am învățat și cel pe care ar trebui să-l avem toți în vedere, este următorul: nimic nu este întâmplător – fiecare lucru se întâmplă cu un scop, fiecare “căsuță” pe care o bifezi pe lista ta unică și personală este menită să te contureze să devii omul de peste ani, chiar dacă, poate, nu a fost “bifată” sau “realizată” în modul în care ți-ai închipui inițial.

P.S.: de fapt, sunt două lucruri pe care le-am învățat, iar cel de-al doilea este acesta: NU renunța! Dacă îți dorești ceva cu adevărat, indiferent cât de imposibil pare, fă astfel încât să reușești să îl îndeplinești – chiar dacă vor fi persoane în jurul tău care vor spune că nu ai nicio șansă, gandește-te de ce ai început. Păstrează-ți acel entuziasm inițial. Chiar dacă se mai pierde pe parcurs, când ți se închide o ușă în față, o alta se deschide și tot așa, așa că: reaprinde flacăra de câte ori este nevoie, până nu se va mai stinge niciodată! 🧚🏻‍♀

Dragomirescu Beatrice-Andreea – Studentă în anul III

E foarte tare să ajuți la realizarea a ceva. De asta aleg eu constant să fiu voluntar, din dorința de a fi implicat și de a face ceva bun.

Proiectul ”Prescrie un zambet! :)” a fost pentru mine o alegere norocoasă. Am văzut anunțul și am vrut să fiu parte din ce se prezenta acolo. Prea puțin știam atunci ce urma să fac, fiind în primul semestru al anului întâi nu prea vedeam diferența dintre un asistent și un voluntar. M-am înscris ca un voluntar oarecare, dorind doar să fac ceva frumos și, eventual, dorința mi-a devenit realitate. Toată implicarea mea a fost într-adevăr frumoasă, superbă, am învățat multe despre cei din jur și despre mine. Am mai cunoscut și oameni minunați pe deasupra, care au amplificat fiecare bucurie. Cred că mi-a intrat la suflet acest proiect, e vesel și chiar aduce zâmbete, mai multe decât m-aș fi așteptat. De fapt, totul a fost mai mult decât m-aș fi așteptat, am ieșit mai câștigată decât credeam că se poate.

E tare să fii voluntar, recomand și abia aștept urmatorul meu proiect! 💚

Brezeanu Ana-Maria – Studentă în anul I

Voluntarii lunilor octombrie și noiembrie

 Una dintre alegerile pe care le-am făcut, neașteptat, a fost să devin voluntar SSFB. La început a fost curiozitatea, ca mai apoi să descopăr pe parcursul călătoriei mele că asta este ceea ce am nevoie pentru a mă dezvolta personal și a mă cunoaște mai bine, din toate punctele de vedere.

Munca în echipa reprezintă unul și cel mai important lucru pe care l-am dezvoltat, și spun asta deoarece experiența mea în cadrul Oportunităților Studentului Farmacist mi-a dat ocazia să văd mai de aproape ce se întâmplă, de fapt, în spatele unui proiect și cât de important este să ai lângă ține oameni pe care să te poți baza și care să te motiveze să poți contura într-un mod cât mai frumos evenimentul. Acesta a ajuns să fie un proiect de suflet deoarece mi-a oferit multe informații foarte utile despre cariera mea ca viitor farmacist și a adus lângă mine oameni care au același scop și aceeași pasiune: voluntariatul.

Voluntari putem fi în orice zi și, uneori, fără să ne dăm seama, numai pentru faptul că am decis să ajutăm pe cineva fără să așteptăm nimic în schimb.

Teianu Patricia Maria – Studentă în anul III

Din punctul meu de vedere, voluntariatul reprezintă cea mai rapidă modalitate de a te dezvolta, deoarece cu siguranță vei întâlni situații care te vor scoate din zona de confort. După un an de voluntariat în cadrul SSFB, pot spune că sunt cu totul altă persoană.

Ce a însemnat pentru mine proiectul InterFarma? În primul rând, responsabilitate. În organizarea unui proiect vei întâlni tot felul de situații neprevăzute, la care va trebui să te adaptezi pentru a-l putea duce la capăt cu succes. Pe lângă această parte mai neplăcută” a proiectului, vei avea parte de multe momente de neuitat alături de voluntari și participanți. InterFarma m-a ajutat să văd anumite situații din alte perspective, să lucrez mult mai bine în echipă și să fiu mai atentă la nevoile celorlalți. Mă simt mândră că am avut ocazia de a fi FutureMobility. InterFarma va rămâne proiectul meu de suflet❤

Vasile Mădălina – Studentă în anul II

Povestea mea ca voluntar SSFB începe în primul an de facultate. Impresionată de voluntarii pe care îi întâlnisem, am participat la numeroase proiecte, de care îmi amintesc mereu cu plăcere. 

„Antibioticum” a venit într-un moment în care nu prea mai aveam încredere în mine, iar decizia de a mă înscrie ca FutureSP a fost o chestiune de moment și de ambiție. Pe parcursul proiectului am avut ocazia să mă apropii de colegele mele minunate, Ștefi Manta, Maria Harton și coord. Sănătate Publică, Beatrice Bulilete. 
Încă de la primele noastre discuții, am vrut să ne gândim, în fiecare zi, la ce am învățat pe parcursul colaborării noastre, iar în săptămâna 4-10 noiembrie, alături de ceilalți voluntari, am continuat procesul de învățare și dezvoltare. Am intrat în joc cu pasiune, curiozitate și cu dorința de a pune o bucățică din sufletul meu în acest proiect. Merg mai departe cu prieteni noi, cu mai mult curaj, responsabilitate, pasiune și încredere.

Cel mai important lucru pe care l-am descoperit, pe care sper să nu îl mai uit vreodată și pe care îmi doresc să îl descopere și ceilalți voluntari, este acela că suntem mai puternici decât ne dăm voie uneori să credem.

Vasile Roxana Elena – Studentă în anul III