Prescrie un zâmbet :) Aventura lui Noel

Era cu puțin trecut de prima săptămână a lunii decembrie, iar eu fiind unul dintre cei mai năzdrăvani și zburdalnici fulgi de nea, simțeam nevoia de o plimbare. Toți ceilalți erau încă la școala de dans și învățau cum să plutească mai grațios, cum să-și iubească aproapele și cum să formeze împreună un bulgăre imens bazat pe încredere și lucru în echipă, toate fiind cuprinse în sfera voluntariatului. Lucruri care pe mine mă plictiseau de-a dreptul. Voiam acțiune, voiam să trăiesc acolo, nu să învăț să am emoții, ci să mă bucur de ele așa cum vin. Așa că am decis să plec la o plimbare singur.
Necunoscutul nu părea a fi atât de înfricoșător, dar singurătatea mă înspăimânta. Însă gândul că aș putea să găsesc pe cineva ca și mine, dornic de aventură, mă îmbărbăta. După lungi căutări, gândul că am să rătăcesc mult timp sigur mă întrista din ce în ce mai tare.
M-am lăsat purtat de vânt până aproape de pământ, când dintr-o dată se făcu întuneric. Auzeam niște voci pline de energie. Erau copiii despre care ni se tot repeta la fiecare oră, însă nu prea am fost atent, nu știam dacă sunt buni sau răi.
-Uite, uite, primul fulg de nea, se aude vocea unei fetițe încântate de faptul că m-a văzut prima, aceasta ținându-mă acum captiv în palma ei.
-Ai grijă! Fulgii de nea sunt foarte sensibili, se topesc îndată ce se sperie, te rog, nu-l speria! -Bună, fulgule de nea, nu te speria, noi o să avem grijă de tine.
Nu știu de ce, dar fetița aceea m-a făcut să am încredere în ea:
-Bună! Sunt Noel, cel mai năzdrăvan aventurier.
-Cred că trebuie să ai mult curaj să pornești în căutarea unei aventuri de unul singur, spuse fetița cu o voce jucăușă.Prietenii mei sunt la școală, fac voluntariat. Eu vreau aventură!

-Să știi că și noi suntem tot voluntari, chiar acum eram în drum spre sediul nostru, unde vom pregăti ceva special pentru Crăciun. Ai vrea să ne însoțești?
-Aventură în lumea oamenilor voluntari? Sună excelent!
-Nu ne-am prezentat. Noi suntem omuleții verzi!
Am pornit împreună cu omuleții verzi spre locșorul lor ascuns de lume, unde vă spun sincer, se petrec lucruri minunate. Este un loc plin de magie, un loc în care predomină bunătatea și voia bună.
Îmi place mai mult aici decât la școala noastră. Aici fiecare are ceva de făcut, nimeni nu stă într- un loc, se pun cap la cap idei și se creează magie. Îți poți alege locul unde te simți mai compatibil. Am decis să îmi aștept prietenii alături de omuleții verzi. În tot acest timp i-am ajutat să pregătească proiectul ce urma să se desfășoare. Am împodobit bradul, am împachetat cadouri, am învățat colinde și am amenajat standul pentru târgul de prăjituri. De la acești copii minunați am mai învățat cât contează să ai răbdare și să oferi zâmbete celor care au nevoie.
În ziua cea mare ne-am strâns în jurul bradului și am cântat colinde. O mare de oameni s-a adunat în jurul nostru și au făcut donații pentru cazul umanitar care i-a unit pe toți voluntarii în împlinirea acestui proiect.
După concert m-am îndreptat spre standul de prăjiturele făcute tot de voluntari, cei mai iscusiți în bucătărie, pentru a vedea cum este atmosfera și pe acolo în timp ce ceilalți colindători împărțeau zâmbete și mulțumiri în stânga și în dreapta. La stand aceeași voie bună și persoane cu zâmbetul până la urechi, nu știu dacă din cauza prăjiturilor delicioase sau a glumelor spuse de omulețul verde care se ocupa să atragă cât mai multe fete la standul lui.
Seara s-a lăsat încet, încet, însă energia lor nu părea să se epuizeze în curând. Ne-am retras într-o încăpere în care ne aștepta un videoproiector pregătit cu un film de Crăciun, câteva ibrice fierbinți cu ceai și pături pufoase. Urma să fie seara noastră după o zi plină de muncă și zâmbete. Omuleții au început să-și împartă cadouri între ei, eu fiind singurul care nu și-a primit cadoul.


Timpul trecea și eram din ce în ce mai trist, nu puteam să cred că au uitat de prezența mea. În cele din urmă, căpetenia omuleților m-a chemat mai aproape de fereastră. Ningea! Nu mai eram singur, acum aveam alături de mine familia.
Mi-am luat rămas bun de la voluntari și le-am promis că am să îi învăț și pe ceilalți fulgi de nea colindele și toate lucrurile frumoase dobândite de la ei.
Acum sunt aici și vă spun vouă această poveste, dragi copii.
Cel mai frumos lucru pe care îl puteți dărui cuiva de sărbători este un zâmbet!

Redactor: Gabriela Marcela Manole

Fotograf: Denisa Preda

Articol sponsorizat Learn from the experts: Create a successful blog with our brand new courseThe WordPress.com Blog

WordPress.com is excited to announce our newest offering: a course just for beginning bloggers where you’ll learn everything you need to know about blogging from the most trusted experts in the industry. We have helped millions of blogs get up and running, we know what works, and we want you to to know everything we know. This course provides all the fundamental skills and inspiration you need to get your blog started, an interactive community forum, and content updated annually.

Uneori e periculos să slăbești. Cure de slăbire nu tocmai „miraculoase”

Surplusul de kilograme, asimilat de foarte multe ori cu obezitatea, reprezintă o problemă din ce în ce mai des întâlnită în zilele noastre atât la femei, cât și la bărbați. După cum bine știți acest lucru este cauzat de mai mulți factori dintre care amintim globalizarea, urbanizarea și schimbările rapide ale stilului de viață, ajungându-se astfel la diete nesănătoase și comportamente sedentare.

De foarte mult timp, dietele pentru slăbit rapid fac cu ochiul tot mai multor persoane care nu sunt mulțumite de propria greutate corporală, căci acestea au un rezultat miraculos pentru o perioadă scurtă de timp. Da, în calitate de sportiv, pot afirma că rezultatul promovat este complet adevărat, însă consecințele pe care aceste diete le au în momentul în care renunțăm la ele sau le menținem pe o perioadă mai lungă decât ar trebui sunt greu de suportat, deoarece alterează metabolismul într-un mod dificil de redresat. Pentru a înțelege mai bine în ce constau curele pentru slăbit rapid, vă voi prezenta câteva principii ce stau la baza acestora:

1.       Dietele de înfometare, pe baza de apă și zeamă de lămâie. Vedetele de peste ocean precum Beyonce au făcut populare aceste diete de detoxifiere, care promit să topească kilogramele în câteva zile în care se consumă doar limonadă.

2.      Diete pe baza de pastile de slăbit și suplimente dietetice. Aceste pastile promit absorbția nutrienților, accelerarea metabolismului și topirea grăsimilor, însă riscurile pentru sănătate sunt considerabile.

3.      Dietele foarte slab calorice. Limitarea numărului de calorii care duce la scăderea kilogramelor, dar și la apariția multor probleme de sănătate.

4.      Fasting. Fasting înseamnă post negru în limba engleză. Da, post. Post adică ceea ce țineau bunicii tăi în fiecare miercuri și vineri și de încă 4 ori pe an, dar de data aceasta fără semnificația religioasă.

Fastingul intermitent este termenul folosit pentru a denumi un program prestabilit de a mânca în cicluri, împărțit în perioade de fasting (când nu se mănâncă) și perioade de mâncat (când, evident, se mănâncă). Fastingul intermitent nu este despre ce mâncare trebuie să mănânci, ci mai degrabă despre când trebuie să mănânci pentru a-ți maximiza digestia și pentru a sustrage numeroase alte beneficii pentru sănătatea ta. Una dintre metodele populare de fasting este METODA Mănâncă – STOP – Mănâncă, care presupune să nu mănânci timp de 24 de ore, o dată sau de două ori pe săptămâna. Deși sună foarte crud, da rezultate foarte rapide și fiind sinceri acum cu noi înșine, ce nu sunt dispuși oamenii să facă pentru a slabi atunci când își doresc asta din adâncul inimii?

Studiile de specialitate făcute în ultimii ani au dovedit nu numai că dietele enumerate mai sus sunt periculoase pentru sănătate, dar și că nu dau rezultate pe termen lung. Pericolele la care te expui urmând o dietă de slăbit rapid:

Calculii biliari  aceștia apar la 12-25% dintre persoanele care pierd un număr mare de kilograme într-un timp scurt.

Deshidratare – aceasta poate fi prevenită prin hidratarea excesivă.

Dezechilibre electrolitice  deshidratarea stă la baza apariției dezechilibrelor electrolitice, iar în timpul curelor de slăbire drastice acestea apar în mod frecvent.

Malnutriție – malnutriția apare ca urmare a consumului insuficient de proteine pentru o perioadă îndelungată.

Probleme cardiace – o dietă drastică nu îți va pune sănătatea inimii în pericol însă, potrivit medicilor, mai multe asemenea diete ținute în mod repetat cresc riscul apariției problemelor cardiace, afectând vasele de sânge.

Potrivit specialiștilor, limitarea treptată a numărului de calorii, însă nicidecum drastică, precum și exercițiile fizice realizate în mod regulat, sunt singurele metode prin care se poate obține silueta mult dorită în mod eficient și sănătos. Secretul constă în arderea mai multor calorii decât mâncăm, aflându-ne astfel într-un deficit caloric. Totodată, trebuie să avem în minte și faptul că o nutriție diversificată este deosebit de importantă, de aceasta depinzând într-o proporție foarte mare rezultate pe care ni le dorim.

La ce mă refer când spun nutriție diversificată? La faptul că nu trebuie să scoatem din regimul nostru alimentar anumite categorii de macronutrienti cum ar fi carbohidrații, ci să consumăm din toate (proteine, lipide, glucide) câte puțin. În ceea ce privește carbohidrații, multe persoane refuză consumarea lor când se apucă de slăbit și susțin că trebuie eliminați complet din programul alimentar, un lucru complet fals deoarece ei reprezintă o sursă esențială de energie. Fundamental este echilibrarea consumul de carbohidrați, ci nu să a renunțăm la aceștia. După un antrenament foarte solicitant, sensibilitatea la nivelul insulinei crește la maximum, iar carbohidrații merg în acest moment la alimentarea rezervelor de glicogen consumate în timpul efortului. Acest lucru va contribui la procesul anabolic (creșterea masei musculare), ceea ce în timp va duce la arderi masive.

Pe ce se bazează o alimentație echilibrată? În mare, pe opțiuni sănătoase, alimente gustoase, care nu necesită o listă mare de cumpărături:

–  mai multe porții de fructe și de legume pe zi;

–  pâine făcută din cereale integrale și cereale cu bob întreg;

– grăsimi sănătoase, pe care ți le iei din: nuci, semințe, ulei de măsline;

–  alimente sărace în glucide (respectiv în zahăr);

–  proteine slabe: pasăre de curte, pui, pește și fasole boabe;

–  cantități limitate de carne roșie.

MITURI DESPRE DIETE ȘI SLĂBIRE

Mâncatul după ora 18:00 îngrașă:  Fals

Adevărul este că mâncatul seara nu îngrașă. Corpul nostru nu a fost programat să se îngrașe la o anumită oră, astfel că nu mâncatul seară dăunează slăbirii, ci lipsa de activitate. Dacă mănânci alimente nepotrivite sau în cantitate prea mare, iar după aceea mergi direct la culcare, există riscul ca în timp să crești în greutate. Pentru o nutriție sănătoasă, este indicat să mănânci moderat, însă nu trebuie să renunți complet la masa de seară.

Este sănătos să mănânci multe proteine: Fals

Chiar dacă ai auzit că o dietă bogată în proteine te ajută să slăbeșți și să îți menții sănătatea, excesul de proteine poate fi dăunator și chiar toxic pentru organism. Proteinele au numeroase beneficii pentru corpul nostru (ajută la creșterea masei musculare și dau rapid senzația de sațietate), însă consumul lor în exces forțează organismul să le elimine prin urină, transformându-le în substanțe toxice cum ar fi amoniacul. În plus, proteinele care nu au fost absorbite pot fi transformate în colon în substanțe cancerigene. Astfel se explică frecvența mare a cancerului de colon la persoanele care consumă carne în exces.

Anumite alimente pot arde grăsimea: Adevărat

 Există alimente care te pot ajuta în procesul de slăbire, însă consumul acestora trebuie completat cu o dietă adecvată. Spre exemplu, ardeiul iute conține capsaicină, substanță care îi dă gustul caracteristic. Capsaicina reduce apetitul și accelerează metabolismul pentru o perioadă scurtă de timp. Și ceaiul verde te poate ajuta să pierzi în greutate. Ceaiul verde hidratează, reduce senzația de foame și este diuretic, ajutându-te să slăbeșți. Și consumul de grepfrut te poate ajuta: fructul stimulează pierderea în greutate prin compușii pe care îi conține, asigurându-ți rapid senzația de sațietate prin conținutul mare de fibre.

Dacă faci sport, nu mai trebuie să ții dietă pentru a slăbi: Fals

Sportul este extrem de important pentru slăbire, însă cea mai importantă este alimentația. Dacă nu ai o dietă potrivită, cel mai probabil nu vei slăbi chiar dacă ai un program regulat de exerciții fizice. Sportul îți menține tonusul și te ajută să elimini mai rapid substanțele toxice din organism, accelerând metabolismul și stimulând slăbirea. Trebuie să știi însă că nu poți slăbi doar făcând sport. O activitate fizică moderată de cel puțin 30 de minute de exerciții fizice pe zi, completată cu o dietă recomandată de nutriționist reprezintă soluția cea mai bună.

Fructele nu îngrașă: Fals

Fructele îngrașă dacă sunt consumate în cantități mari. Anumite fructe cum ar fi bananele sau strugurii conțin un număr mare de calorii și ar trebui consumate cu moderație. Fructele sunt însă indicate într-o dietă echilibrată datorită conținutului lor mare de fibre, apă, vitamine și minerale. Pentru a slăbi, ar trebui să mănânci în general fructe cu mai puține calorii precum merele, grepfrutul sau fructele de pădure.

Redactor: Andreea Dumitru

Fotograf: Teodora Rotaru

Biblioteca – farmacia sufletului

Cu toții avem grijă de sănătatea nostră fizică, iar când aceasta este deteriorată, mergem la doctor care ne prescrie un tratament, iar ulterior la farmacist pentru a ni-l prepara, respectiv furniza. Când vorbim despre sănătatea sufletului, lucrurile stau puțin diferit; el știe să își prescrie singur tratamentul, e autodidact, iar acesta diferă de la o persoană la alta. Pe o rețetă poate scrie „5 fotografii pe zi”, pe o alta „o pictură o dată la trei zile” sau ”cincizeci de pagini pe zi”. Raportându-ne la ultima rețetă menționată, vom constata că farmacia de unde putem procura tratamentul se află chiar în casa noastră, anume, biblioteca.

Perioada pandemică prin care trecem își lasă amprenta tot mai pregnant asupra psihicului nostru, de aceea, trebuie să găsim întotdeauna remediul care ne dă curajul, puterea și optimismul pentru a merge mai departe înflorind. Fiind nevoiți să se adapteze învățământului online, lipsei interacțiunii directe cu ai lor colegi și profesori, studenții farmaciști răzbat, totuși, victorioși prin această perdea grea de fum și alocă timp fructificării pasiunilor pe care le au.

În cele ce urmează, vom aborda capitolul „lectura de plăcere”, un capitol cu efect terapeutic cunoscut care merge – extrapolând – pe principiul „nu judeca un medicament după cutie”. Beletristică sau dezvoltare personală? La fel de bine putem întreba: recenzii sau prezentare de carte? Voi alegeți, doar să fie citite, căci „citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții” spunea Mihai Eminescu.

Recenzii de carte

„Ajutor, mi-am pierdut inima!” de Alexandra Daniela Tudura

O carte excelentă, plină de mister și suspans! Nu o poți lăsa o secunda deoparte, căci subiectul este atât de fascinant și intens, încât vrei cu orice preț să o termini și să afli finalul „wow”. Tema cărții reliefează prietenia adevărată, acea prietenie care se leagă când te aștepți mai puțin și care poate traversa munți și oceane. Viața ne încearcă uneori de nu ne vine să credem ceea ce ni se întâmplă, și parcă trăim un vis din care nu ne mai trezim, însă unele obstacole și necazuri apar pentru a ne învăța ceva foarte important, iar noi nu trebuie să dăm vina pe soarta sau pe Dumnezeu nici o clipa.

În primul rând, admir foarte mult imaginația extrem de bogată a autoarei, acțiunea petrecându-se într-un penitenciar, unde s-au și cunoscut cele doua viitoare prietene de nedespărțit. Niciuna din ele nu este vinovată, Fiona aflându-se la locul nepotrivit în momentul nepotrivit, iar Megan și-a dorit să afle misterul și să rezolve situația Fionei, fiind și ea închisă, dar ca agent sub acoperire. Au reușit să își facă și prietene în penitenciar, au avut și probleme, au și suferit, s-au și bucurat, însă toată această situație trebuie să ducă la un sfârșit, la o rezolvare.

În al doilea rând, felul în care autoarea a gândit trucuri și strategii de rezolvare a cazului, mi s-a părut absolut genial și cât se poate de realist, ca și cum s-a pus în locul unui agent de poliție și a gândit ca atare. Toate planurile personajelor au fost create cu atenție și logică, prezentate până la cel mai mic detaliu.

Cât despre sfârșit, este unul cât se poate de emoționat și de surprinzător! Nu ai cum să nu te îndrăgostești de această carte!

~ Manole Gabriela, anul III    

„O plimbare de neuitat” de Nicholas Sparks

Deoarece sunt o persoană curioasă și atrasă de mister, îmi petrec o parte din timpul liber citind romane polițiste dar, fiind rugată să scriu recenzia unei cărți ce m-a impresionat, voi povesti puțin despre o carte peste care am dat întâmplător, dar care a reușit să mă treacă printr-o avalanșă de stări. Cartea despre care vreau să vorbesc în rândurile următoare se numește ”O plimbare de neuitat” ( „A walk to remember”) și sunt sigură că mulți dintre voi ați văzut filmul realizat după această carte.

Fiind o romantică desăvârșită, ce m-a impresionat pe mine la această carte este povestea de dragoste a celor două personaje principale, Jamie Sullivan și Landon Carter, care avansează de la stadiul de relație tensionată, la tachinare, ajungând să se contureze către final sub forma unei iubiri care se sfârșește tragic cu moartea personajului principal feminin.

Chiar dacă în povestea celor doi intervine un eveniment neprevăzut, acest lucru nu le stă totuși în calea trăirii celui mai bun an din viața amândurora,  Jamie, fiind un simbol de bunătate, îl ajută pe Landon să se descopere pe sine și să evolueze, așa cum mărturisește personajul: ”În anul acela, Jamie m-a ajutat să devin bărbatul care sunt astăzi. Cu priceperea ei constantă mi-a arătat cât de important era să-i ajuţi pe alţii, cu răbdarea ei şi bunătatea ei mi-a arătat ce este într-adevăr viaţa.”.

~ Frînghie Corina Alina, anul IV

„Eseu despre orbire” de José Saramago

Saramago nu încetează niciodată să surpindă, asta e cert, iar „Eseu despre orbire” mărturisește acest fapt cu fiecare rând parcurs. Este poate una dintre cele mai triste alegorii asupra contemporaneității ce urmărește maladia individuală purtată de-a lungul firului existențial: „Cred că nu am orbit, cred că suntem orbi, orbi care văd, orbi care, văzând, nu văd”, citat ce poate cu ușurință să constituie un axis mundi al romanului.

De a dreptul frapant este asemănarea dintre acțiunea cărții și firul epic pe care îl trăim în prezent, totul rezumându-se la un singur termen: „pandemie”. Diferența o face în mod vădit intenția metaforică a autorului de a releva evanescența umanității, respectiv a sentimentului de a trăi cu adevărat, concretizată printr-o orbire atipică, în care, orizontul este cufundat într-un alb imaculat (detaliu ce face trimitere la originea de factură divină a omului). În antiteză cu acea mare de alb pe care o vedeau toți, degradarea șochează precum o negură ,atât din punct de vedere moral, cât și fizic, șocând prin biologic. Ironia subtil indusă, dar constant în diegeză epatează cititorul prin faptul că oricâtă mizerie și dezintegrare s-ar afla în jur, ei nu pot vedea decât alb – o comparație dureroasă cu vremurile noastre. Nefiind plasată în timp și spațiu, acțiunea tinde să capete un aspect atemporal, deci de generalizare, iar contextul epidemiologic în care ne situăm, pare desprins în adevăratul sens al cuvântului dintr-o carte, o maladie ce se așază peste o altă maladie, însă aceasta afectează trupul, nu sufletul. În deznodământ, totul revine la normal, însă nimic nu va mai fi la fel. Un singur personaj a fost martorul a tot ceea ce s-a întâmplat și ne-a purtat în această lume a dezumanizării și a agoniei, fiind poate singurul care își va găsi salvarea, întrucât a trecut prin moartea inițiatică. Continuarea acestui roman, „Eseu despre luciditae”, poate încheia dualitatea ciclică începută și anume, drumul de la viață la moarte și din nou la viață.

O carte mai mult decât captivantă care ascunde în spatele cuvintelor înțelesuri cu greutate și conferă satirei un caracter organic.

~ Mihalache Alexandru, anul I

„Arta subtilă a nepăsării” de Mark Manson

Dacă a fost ceva important pe care chiar l-am reținut în această carte, este că autorul nu ne sugerează deloc să facem lucrurile cât mai corect, ci ne dă de înțeles faptul că este bine să mai și greșim uneori, că este normal și chiar benefic, pentru a putea învăța, mai apoi, din mica „neatenție”. Este în regulă să nu fim cei mai pozitivi oameni de pe fața Pământului mereu, să ne confruntăm cu probleme, să avem căderi și să ne zbatem în ape tulburi.

Ceea ce mi-a plăcut este faptul că autorul ne învață ca din tot ce experimentăm, să avem ceva de reținut și de aplicat pe viitor, fiind cam singura variantă sigură spre dezvoltarea noastră. Nu trebuie să fim cei mai buni, ci doar să ne dăm interesul cât putem ca lucrurile să iasă cât mai bine. Cred că este o carte relaxantă, pe care o poți citi lejer, dar cu atenție. Titlul, sugerează de fapt, nu nepăsarea, ci alegerea a ceea ce pe noi ne face cu adevărat împliniți și fericiți.  Autorul nu ne vinde secretele unei vieți perfecte, ci adevăruri din aceasta și evenimente care se pot întâmpla. Ne arată că viața nu e roz, nici negru și nici alb, ci o combinație de nuanțe de gri, nuanțe care tind spre negru sau alb, în funcție de situații.

~ Diaconescu Evelina, anul IV

Prezentare de carte

Florin Buharu este student în anul I și la fel ca noi ceilalți, acesta își urmează pasiunea pentru farmacie cu o deosebită plăcere, însă, se întâmplă să aibă și o a doua vocație, anume, scrisul. Această chemare a descoperit-o în urmă cu șase ani, începând cu redactarea de povestiri scurte, nepublicate vreodată. Cei care l-au sprijinit necondiționat, atât moral, cât și financiar, au fost părinții, ca ulterior anunțării primului roman să întâlnească o întreagă lume literară care să îl susțină. La doar 19 de ani are 4 cărți publicate, declarând: „pot spune că toate persoanele care mi-au citit paragrafele sau schițele au descoperit o parte din mine prin intermediul a ceea ce doream sa transmit”.

Ne vom opri asupra primului roman al seriei „Vânătorii proscriși” cu mențiunea că și cel de al doilea a fost recent publicat.

„Învierea”. Cartea Întâi. Seria „Vânătorii proscriși” de Florin Buharu

Cinci artefacte. Cinci tineri. Cinci destine care se contopesc, devenind unul singur.

Cinci adolescenți obișnuiți sunt aruncați într-o lume întoarsă cu susul în jos, în care tot ceea ce părea imposibil devine posibil, iar creaturile mitologice renasc chiar de sub ruinele ascunse ale orașului natal. Totul se schimbă pentru ei în momentul în care spiritele celor trecuți în neființă încep să umble libere printre ei. Ei sunt cei care au răscolit o lume a umbrelor ce a stat într-o stare latentă timp de mii de ani. Acum, coșmarurile prind viață și împânzesc Amherstul. Iar ei trebuie să oprească totul, indiferent de prețul ce trebuie plătit. Totul se transformă într-o luptă pentru supraviețuire, iar viitorul pare sumbru.

Singura lor speranță e o plantație părăsită din Louisiana, dar ceea cu găsesc acolo ar putea să-i adâncească într-o mare de beznă din care nu ar mai putea ieși niciodată.

În timp ce frica și întunericul amenință să îi împresoare, ei trebuie să-și dea seama de unde a început totul și cum ar putea opri o posibilă înviere a silfidelor, ielelor, zeilor și zodronilor. Ei sunt cei aleși, Vânătorii Proscriși care trebuie să salveze lumea de la un colaps iminent. Fiți pregătiți pentru o lume în care creaturi nebănuite luptă pentru putere, unde nu există loc pentru îndoială și lipsă de acțiune! Lumea pe care au cunoscut-o se prăbușește în jurul lor, iar iadul pare a se dezlănțui pe pământ.

Care este farmacia sufletului tău?

Redactor: Mihalache Alexandru

Voluntarul lunii Noiembrie ’20

“To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.”

Oscar Wilde

Voluntarul lunii noiembrie 2020 este Adelina Ioana Rînja, studentă în anul al II-lea și voluntar în cadrul SSFB încă din primul an de facultate. O felicităm pe Adelina și îi mulțumim că ne-a împărtășit câteva cuvinte despre experința ei în calitate de voluntar.

Dacă ar fi să aleg un termen care să definească activitatea de voluntariat, acesta ar fi „simbioză” pentru că nu este vorba doar despre ce oferi, ci și despre ce primești. Oferi timp și efort pentru a realiza ceva, dar prin oamenii pe care îi cunoști, prin rezultatele pe care le obții primești apreciere, dobândești abilități noi – lucruri care te ajută să te dezvolți personal și profesional.

De când am început să fiu voluntar, personalitatea mea este în continuă dezvoltare- învăț constant despre tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, despre oameni, despre mine însămi și asta mă împiedică să stagnez. Voluntariatul mi-a oferit mii de motive pentru care să apreciez și să mă bucur în adevăratul sens al cuvântului de toate experințele care îmi ies în cale. Dar, poate mai important de atât, mi-a oferit un scop spre care să tind, alături de stropul de pasiune și zvâc care simțeam că îmi lipsește în viața cotidiană. Înainte parcă trăiam într-o bulă pe care singură mi-am creat-o – am fost mereu un bun învățăcel și eram obișnuită să studiez atent informațiile din cărți, dar nu știam cu adevărat ce are de oferit lumea. Nici acum nu pot spune că am descoperit întru totul, dar sunt determinată să aflu.

Voluntariatul în SSFB a avut un impact major asupra mea pentru că mi-a oferit ocazia să particip la unele acțiuni pentru prima dată. Iar dacă asta m-ar fi speriat în trecut, acum accept cu entuziasm tot ce apare, așteptând cu nerăbdare să contribui la întregul proces și să ajung la un final cât mai satisfăcător. Acest aspect s-a observat cel mai bine în semestrul acesta, când am decis să mă implic în mai multe activități din cadrul asociației pentru că am simțit nevoia să transform această criză sanitară, care ne-a afectat pe toți, în ceva pozitiv. Am contribuit la informarea virtuală a liceenilor despre cancer în cadrul proiectului „OncoFight”, fac parte din echipa de Fundraising și am fost voluntar FutureEDU pentru proiectele „Oportunitățile Studentului Farmacist” și „Informarea în licee”.

Sunt foarte recunoscătoare pentru aprecierea pe care am primit-o pentru munca mea, dar în SSFB este despre munca în echipă – de aceea, nu aș fi reușit să fac realizez tot ce am menționat mai sus dacă nu ar fi existat sprijinul membrilor și sfaturile lor.

În final, aș vrea să mărturisesc că ipostaza de voluntar îmi place cel mai mult pentru că mi-a oferit energia și puterea de a realiza tot ce îmi propun să fac. Sfatul meu pentru persoana care citește acest articol este să-și găsească pasiunea, poate prin voluntariat cum a fost în cazul meu, și să-și folosească toată determinarea pentru a obține ce o face fericită.

Bucurii din izolare

Așa cum bine știți, pandemia ne-a stricat planurile tuturor. Ne planificam cu toții petreceri cu prietenii, excursii, mai multă practică și voluntariat, întâlniri peste întâlniri, dar totuși și mai puțin timp petrecut cu oamenii dragi pe care parcă nu mai reușeam să îi includem în programul nostru încărcat.

Optimistă ca întotdeauna, eu îmi doresc să cred această perioadă tumultoasă a avut și beneficii, și unele chiar mari. După un răstimp în care am stagnat și nu știam ce vom face cu viața noastră, ne-am decis să ne ridicăm și să ne dezvoltăm cât de mult se poate, să revenim la vechile pasiuni și să ne bucurăm sufletul, chiar și cu cele mai mici acțiuni.

Aș vrea să vă sugerez câteva idei pe care eu și colegii mei le-am pus în practică și care au adus culoare zilelor noastre.

Pentru mine, această perioadă a fost și este una dificilă pentru că sunt genul de om care trebuie să-i simtă pe ceilalți aproape, pentru a putea spune că trăiesc și iubesc cu adevărat. Îmi lipsesc mult momentele de la voluntariat, întâlnirile cu oamenii dragi și cu colegii din facultate, sărutările bunicii care mă întâmpina mereu cu dragoste, însă acum este nevoită să păstreze distanța și să mă iubească doar din priviri. Da, lucrurile nu mai sunt ca înainte și nimeni nu s-ar fi gândit acum un an de zile că vom trăi astfel de clipe.

Partea frumoasă este că am avut timp pentru sufletul nostru. Am luat o pauză de la toată agitația cotidiană, de la toate planificările, am pus stop alergăturilor dintr-o parte în alta și m-am reîntâlnit cu vechea “eu”, care mă aștepta de foarte mult timp să stâm de vorbă. Mi-a amintit că îmi place să citesc și să petrec mai mult timp printre poveștile și lecțiile oferite de micul tărâm al bibliotecii. Mi-a spus că am uitat să petrec timp prețios cu familia și m-a îndrumat să le fiu mai aproape în această perioadă, să încep să fiu eu cea mai înțeleaptă și să ofer mai multă dragoste decât o făceam până acum. M-a și certat, reamintindu-mi că am uitat să am grijă de mine. Așa că am început să fiu foarte atentă la ce mănânc și am inceput să fac sport de 3-4 ori pe săptămână.

Am profitat de toată această perioadă. Mi-am amintit că muzica este o parte din mine și documentarea diferitelor genuri muzicale m-a încântat extrem de mult. Am redecorat prin casă pentru că design-ul a rămas o altă pasiune a mea. Și cel mai prețios lucru care a apărut în viața mea recent este un nou membru al familiei, cățelușa mea, care a devenit și o parte mare din sufletul meu. Acest animal m-a făcut să realizez cât de emotivă sunt, deși încercam să ascund acest lucru. M-a forțat să îmi deschid sufletul și m-a transformat într-un om mult mai cald și mai blând, mai empatic și mai iubitor. M-a făcut să realizez că iubesc mai mult decât credeam animalele și natura, m-a liniștit mult. Pentru mine, ea a reprezentat o schimbare majoră a tuturor planurilor pe care le aveam. M-a făcut să realizez ce bunici minunați și înțelegători am, cât de mult îmi iubesc familia și că acest sentiment e reciproc. Mi-a amintit cât de recunoscătoare trebuie să le fiu tuturor membrilor familiei pentru că m-au crescut, educat și susținut, dar mai ales, pentru că au acceptat fiecare schimbare pe care mi-am dorit-o și au fost, în continuare, alături de mine.

Pentru mine, această perioadă a fost despre empatie, iubire, dragoste față de animale, creativitate și dezvoltare.

“Sinceră sa fiu, odată cu venirea pandemiei, am avut mai mult timp pentru mine, am putut pune accentul pe lucrurile pe care am crezut că le-am pierdut, acestea fiind dragostea pentru artă și mai ales desenul tehnic, cititul, fotbalul (știu că sună ciudat acest lucru venind de la o fată, dar suntem în secolul XXI, deci da, se poate) și mi-am descoperit, de asemenea, și hobbyuri noi precum sportul, gătitul și alimentația sănătoasă. Nu în ultimul rând m-am bucurat împreună cu familia, am putut să îmi petrec mai mult timp cu ei și acum îmi dau seama cât de mult am avut nevoie sa ma deconectez de la viața de zi cu zi. Mai pot spune, atunci când mi-au permis restricțiile și într-o manieră responsabilă, m-am plimbat și am vizitat multe locuri noi.”

Bianca Burda, anul I

“Am profitat de perioada aceasta pentru a face lucruri de care, în mod normal, nu aș fi avut atât de mult timp. Am încercat să mă dezvolt cât mai mult pe partea creativă, am scris, compus, m-am jucat editând diverse videoclipuri și am desenat atât electronic, cât și fizic. M-am plimbat mai mult decât aș fi facut-o într-un alt an în această perioadă, chiar dacă situația actuală ne-a făcut să ținem cont de diferite restricții, dar avem multe locuri frumoase care de abia asteaptă sa fie descoperite.”

 Andreea Dragomirescu, anul IV

“Eu m-am bucurat să petrec mai mult timp cu familia și mi-am investit energia în activități de voluntariat și proiecte noi. Mi-am mai exersat abilitățile de editare foto-video-text și design grafic. Am încercat să reorganizez și ordonez tot ce am putut prin casă. Am început să ascult mai des podcasturi și am continuat să vizionez documentare. Și am păstrat legatura cu prietenii în mediul online.”

Sarah Ramezani, anul IV

“Eu sunt fericită pentru că am stat mult cu familia mea. Deși stateam la 60km de București, cam 40min cu mașina, mă vedeam destul de rar cu ai mei. De 8 luni prietenul meu a venit în Romania, ne-am mutat împreună și am reușit să facem un milion de lucruri, pe care nu aveam timp să le facem fiindcă nu ne vedeam așa des. Ne-am plimbat foarte mult, cam în fiecare weekend eram în alt loc, dar am avut mereu grijă să nu stăm în aglomerație. Am avut mai mult timp pentru fotografie, dar totuși nu am profitat la maximum de asta, din păcate. Am redescoperit pasiunea pentru desenat, pictat și am început să pictez pe încălțăminte și să realizez design grafic. În ultimii 2 ani, o lăsasem mai moale cu desenul pentru că facultatea era mult prea sufocantă. Dar mi-am dat seama că și lucrurile mici care îți fac plăcere sunt importante și că într-o pauză reușesc să fac un mic desen. 

Am reușit să și citesc, dar nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, totuși, nu puteam să fac toate activitățile la capacitate maximă. Și m-am schimbat mult, am descoperit enorm de multe lucruri despre mine și despre oamenii din jurul meu. A fost o perioadă de care aveam nevoie, într-un fel.”

Marilena Crișan, anul IV

“Deși este o perioadă grea pentru toată lumea și aud în stânga și în dreapta „ce an ciudat”, simt că 2020 m-a ajutat să devin o versiune mai bună a mea. Poate chiar cea mai bună. Mi-am descoperit pasiunile și talentele, am învățat să mă iubesc, să fiu o persoană mai bună, am spus „da” unor noi provocări. Și cel mai important, am realizat ce oameni mă înconjoară și care dintre ei merită să rămână lângă mine.

Cea mai recentă bucurie a fost să mă înscriu în SSFB deoarece am devenit mult mai organizată și mai activă, am descoperit că pot face cu ușurință lucruri de care nu eram atât de sigură înainte, am cunoscut oameni minunați și am participat la workshop-uri care m-au motivat să ies din zona de confort. Sunt destul de mândră de mine.“

Andreea Zamfirescu, anul II

“Pandemia, la început, m-a făcut mai introvertită decât eram. Nu mă puteam obișnui cu gândul că nu pot ieși afară, așa că am început să fac cumpărături în fiecare zi doar că să pot lua o gură de ”aer proaspăt”. Treptat, s-a dovedit a avea efecte benefice asupra mea. Am dezvoltat noi hobby-uri și vara asta am vizitat mai multe locuri decât aș fi vizitat în mod normal. Cu venirea toamnei, mi-aș fi dorit să merg la facultate, dar m-am ales cu o vacanță lungă în casa bunicilor. Aici mi-am dat seama că am nevoie de niște schimbări radicale în viața mea și mi-am sărbătorit pentru prima oară ziua de naștere cu ei. Ca o concluzie, cred că m-a ajutat mult pandemia în procesul meu de dezvoltare personală și profesională și mi-a reamintit de lucrurile importante în viață.”

Andrada Cîrlig, anul IV

Acestea sunt micile noastre povești care ne-au făcut să realizăm câte lucruri frumoase avem în jurul nostru și că acum este perioada ideală să profităm la maximum de timpul prețios alături de tot ce ne bucură sufletul. 

Se pare că acest virus ne-a dat viața peste cap, dar ne-a reîntors la sufletele noastre și la ceea ce, de cele mai multe ori, putem numi “acasă”.

Redactor: Evelina Diaconescu

Fotograf: Marilena Crișan

Santa Maria Novella, farmacia de lux din alte veacuri

Considerată una dintre cele mai vechi sau dacă nu chiar cea mai veche farmacie din lume, drogheria de lux Santa Maria Novella din Florența se bucură de o lungă istorie în fabricarea și comercializarea produselor sale ale căror rețete rămân neschimbate de secole. Aceasta își are originile în Mănăstirea Călugărilor din Ordinul Dominican din Florența unde preoții, încă din anul 1221, începuseră să experimenteze o multitudine surprinzătoare de concocturi din plantele medicinale regăsite în grădina Bisericii. Florile și ierburile constituiau materii prime pentru elixire, balsamuri și alte  poțiuni cu posibile acțiuni terapeutice. În anul 1381, fusese dat în folosință un spațiu de infirmerie dedicat călugărilor și pacienților florentini, unde preparatele respective erau utilizate în tratatarea și ușurarea unor afecțiuni.   

Santa Maria Novella

În decursul secolului al XIV-lea, în timpul epidemiei de Moarte Neagră, unul dintre remediile căutate la acea vreme era apa de trandafir, distilată și obținută în Biserica din Via della Scala. Printre recomandările doctorilor,  nefondate și bazate pe  tradiția mistică, se număra și spălarea bolnavului de ciumă bubonică cu un amestec de apă de trandafir și oțet . Cu toate acestea, singura acțiune benefică a apei ar fi fost un ușor efect antiinflamator. Printre licorile râvnite din mănăstire, care ar fi ajutat în profilaxia și preîntâmpinarea transmiterii bolii, se număra Oțetul celor Șapte Hoți (Aceto dei Sette Ladri), a cărui legendă povestea cum șapte profanatori de morminte, îmbăiați în acest lichid, evitaseră infectarea. 

În aromatizarea drajeurilor digestive și a apei parfumate de Santa Maria Novella participa un ingredient cheie, specia medicinală Tanacetum balsamina, ai cărei constituenți chimici și ulei volatil determinau un efect laxativ, astringent și stomahic. Datorită faimei proliferate de-a lungul timpului, spre mijlocul secolului al XVI-lea, călugării au decis comercializarea către public a produselor farmaceutice. În incinta mănăstirii a fost inventată Hârtia Armeniană, un tip aparte de tămâie în a cărei compoziție intra o rășină și condimente care confereau un miros plăcut încăperilor, în timp ce foița ardea fără flacără. În stocurile Farmaciei una dintre atracțiile scumpe, printre tonice curative și balsamuri, a fost Aqua della Regina, un parfum formulat pentru întâia dată cu bază alcoolică, special pentru Caterina de’ Medici. Prin intervenția și patronajul acesteia, nobilimea de la curtea regală a Franței a cunoscut pentru prima oară utilitatea parfumurilor, iar drogheria florentină a căpătat un renume și mai extins. 

Caterina de' Medici I Profumi di Firenze perfume - a fragrance for women  1994

În decursul anului 1789, farmacistul Fra’ Cosimo Bucelli aducea într-o compilație singulară, scrisă rețetele detaliate și bine puse la punct ale specialităților Oficinei Santa Maria Novella. Tot el a concoctat băutura alcoolică Alchermes, alcătuită din zahăr, nucșoară, cuișoare și scorțișoară, considerată în premedicina modernă unul dintre cele mai potente tonice pentru cord, fiind folositoare în tratarea palpitațiilor, sincopei și în îndreptarea stării generale de slăbiciune. Tocmai în acest scop lichiorul era recomandat către femeile lăuze, pentru a le ajuta în recuperarea de după naștere. Personalul farmaciei se reorienta către elaborarea soluțiilor și extractelor alcoolice cu proprietăți terapeutice. În cele din urmă, un alt elixir a fost creat cu aplicație curativă în vindecarea malariei, Elisir di China, cu un conținut potrivit de chinină. 

În zilele noastre, deși spațiul istoric al mănăstirii unde se desfășura procesul de manufactură al produselor a fost conservat, din anul 2000, sediile de producție au fost mutate la trei kilometri către nord. Metodele artizanale și tradiționale de fabricație și ingredientele de înaltă calitate sunt prezervate. Spre exemplu, săpunurile sunt răcite și aerisite timp de 30 de zile pe plăci de lemn și, numai după aceea, modelate în forma dorită pentru comercializare. Există 25 de varietăți disponibile, iar 500 astfel de săpunuri sunt preparate zilnic. Gama de ape de colonie cuprinde peste 40 de esențe de frezie, tuberoze, rodie și iasomie, mergând până la remodelarea apei regale a Caterinei de’ Medici într-o formă alternativă, cu rețetă ușor schimbată, Acqua di Colonia Classica. Farmacia Santa Maria Novella este reputată și pentru distribuirea așa-numitelor „pot-pourrits”, amestecuri de plante și flori uscate foarte frumos mirositoare, regăsite în săculeți din mătase, colorați în roșu de Burgundia.

Redactor: Victor Pierre Corneliu Ormeneanu

Imagini preluate de pe site-urile flawless.life și fragrantica.com

SSFB Podcast #1 w/ Dr. Elena Ramezani – Cancerul de sân și de col uterin

Primul episod din SSFB Podcast abordează problematica cancerului de sân și cancerului de col uterin. Pe invitata noastră, Dr. Elena Ramezani, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, o puteți găsi pe Instagram sub handle-ul @dr.elenaramezani sau pe pagina de Facebook a clinicii Carol Med Center. Podcast-ul este disponibil pe canalul nostru de YouTube SSFBucurești și pe cel de Spotify SSFB Podcast. Daca ai un impediment auditiv sau pur și simplu ești genul de persoană care preferă să citească, nu îți face griji, nu te-am uitat! Găsești mai jos transcriptul SSFB Podcast #1.

Sarah Ramezani: Bună! Suntem aici la primul SSFB Podcast împreună cu Dr. Elena Ramezani, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, unde vom discuta despre un subiect dificil și anume o boală pe care mulți o privesc chiar și în ziua de astăzi ca pe o sentință la moarte, cancerul. Că să răspundem la prima întrebare care probabil v-a venit în minte când ne-ați auzit numele, este într-adevăr vorba despre mama mea, fapt ce cred că va aduce un plus valoare acestui episod din podcast. Mă gândesc că mulți dintre ascultători și-au dorit o discuție puțin mai relaxata pe o tema atât de delicată.

Dr. Elena Ramezani: Bună ziua, bine v-am găsit și vă mulțumesc pentru invitație! Aștept cu drag întrebările voastre.

Sarah: Dacă este ok pentru tine, aș începe cu cancerul de col uterin. Prima întrebare ar fi de ce este atât de adus în discuție acest tip de cancer? Parcă auzim de el la tot pasul. Și ce presupune screening-ul pentru cancerul de col uterin?

Dr. Ramezani: Sigur! Este atât de important acest subiect pentru că un procent foarte mare de femei din România mor anual din cauza cancerului de col. Se întâmplă ca acest cancer să fie pe locul întăi în ceea ce privește mortalitatea în rândul cancerelor la femei. De asemenea, acest tip de cancer reprezintă al doilea motiv de mortalitate la femeile din întreaga lume, în special femeile cu vârstă de peste 45 de ani. Acest cancer evoluează în decursul mai multor ani, începe cu inflamații la nivelul colului și al vaginului, care evoluează apoi spre anomalii celulare, leziuni precanceroase și, în cele din urmă, se dezvoltă cancerul de col. Formele agresive se întâlnesc la tinere, acestea având țesuturi cu o rată de creștere mai mare ce duce spre o evoluție nefiresc de rapidă. Screening-ul începe de la vârsta de 21 de ani și se încheie la vârsta de 65 de ani, dar în afara acestei perioade orice leziune la nivelul colului trebuie verificată printr-un test Babeș-Papaniculau.

Sarah: Ce relevanță are testul Babeș-Papaniculau?

Dr. Ramezani: Este un test foarte cunoscut, dar foarte puțini știu ce reprezintă. Multe femei au frica că ar fi invaziv și dureros, evită să îl facă de jena sau din alte motive. Acesta este testul care îți poate salva viața deoarece este minim invaziv, iar costurile sunt foarte reduse. Este un test citologic ce depistează anomaliile celulare, astfel încât cancerul este depistat într-o fază incipientă în care tratamentul este foarte eficient.

Sarah: Cât de des ar trebui să facem acest test?

Dr. Ramezani: Se face anual, iar daca două teste au ieșit negative poate fi făcut din trei în trei ani.

Sarah: Cine este cel mai predispus la cancerul de col uterin? Presupun că în special bărbații (râde). Sau mai degrabă, care sunt factorii de risc pentru acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Cred că femeile au o pată pe bărbați în ceea ce privește cancerul de col uterin (râde). Sunt factorii generali, puși la colț mereu atunci când vine vorba de cancer, cum ar fi fumatul, istoricul familial de cancer, infecția cu HIV sau alte boli ce scad eficiența sistemului imun, și factorii specifici, ca și sarcinile multiple, partenerii sexuali multiplii, contraceptivele orale ce determină uscăciune la nivelul colului, infecțiile cu transmitere sexuală, de exemplu Herpes genital și Chlamydia, și istoricul de alte boli cu transmitere sexuala, spre exemplu HPV .

Sarah: Ce ne poți spune despre ultimul virus menționat, virusul HPV?

Dr. Ramezani: Acest virus este foarte răspândit în populație, se estimează că un procent de peste 60% sunt infectați. Prezintă un număr foarte mare de tulpini, peste 100, unele au risc scăzut de a dezvolta un cancer, iar altele un risc intermediar sau crescut. Tulpinele cu risc scăzut dau condiloamele genitale, dar pot fi și ele implicate uneori în cancerul de col. Virusul infectează celulele, rămânând inactiv perioade lungi de timp pentru ca infecția să se manifeste în cazul scăderii imunității sau atunci când exista o infecție supraadăugată. Virusul nu distruge celula și astfel se poate elimina odată cu degenerarea ei. Din fericire, cei mai mulți dintre cei infectați elimina virusul fară tratament.

Sarah: Există simptome specifice acestui tip de cancer pe care le putem observa noi?

Dr. Ramezani: Modificările cervixului sunt deseori asimptomatice, de aceea controlul periodic este important pentru depistarea la timp a cancerului. Pot apărea simptome ca dureri la contactul sexual, sângerări vaginale spontane sau după un contact sexual, de asemenea pot fi sângerări după inserarea diafragmei sau după spălaturi vaginale sau doar o secreție anormală. Atunci când cancerul avansează, datorită invaziei locale, pot apărea și dureri pelvine cu iradiere în membrele inferioare, sângerare anormală urmată de anemie, scăderi în greutate și fistule vaginale cu eliminare de urină și fecale prin vagin, care dau un miros fetid al secreției vaginale.

Sarah: Acum că am aflat și simptomele, ai putea să ne spui care este cea mai importantă metodă de prevenție pentru acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Cea mai importantă metodă de prevenție este vaccinarea. Riscul de infectare cu HPV, implicat în 99% din cazurile de cancer cervical, este de 75-90%. Fiecare partener intră într-o relație cu bagajul propriei experiențe, plus cel al foștilor parteneri și îl pune la comun cu bagajul actualului partener, plus al foștilor și iată cum se ajunge la acest procent de 90%. Prezervativul ajută, dar nu 100% pentru că virusul se poate lua și de pe piele. De asemenea, acest virus poate trăi în mediul extern, de exemplu pe o clanță sau pe un capac de WC, până la 6 luni. Și totuși, majoritatea femeilor infectate nu fac cancer de col. Un procent de doar 1-2% din populație are condiloame, 2-5% din femeile infectate au anomalii la testul Babeș-Papanicolau. Însă, datorită mortalității ridicate în rândul femeilor cu cancer de col, este indicată vaccinarea, care în unele țări a adus scăderea considerabilă mortalității.

Sarah: Pentru că ai menționat adineauri că există mai mult de 100 de tipuri de tulpini diferine, sunt pe piață și mai multe tipuri de vaccin specifice pentru aceste tulpini? Și ce presupune vaccinarea împotriva HPV?

Dr. Ramezani: În momentul în care specialiștii au văzut importanța implicării virusului în dezvoltarea unui cancer de col, au încercat să realizeze un vaccin și au apărut trei pe piață până în acest moment: Cervarixul, care conferă imunitate pentru tulpinile 16 și 18 cu risc oncologic înalt, Gardasil/Silgard, cu antigene pentru tulpinile 6, 11, 16 și 18, iar cel mai nou, Gardasil 9, cu protecție pentru 9 tulpini – 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58, tulpini care au fost alese datorită potențialului crescut de a determina atât cancere în zona genito-anală, cât și alte afecțiuni legate de HPV atât la femei, cât și la bărbați. Vaccinul se poate face după vârsta de 9 ani, cel mai indicat este ca persoanele de sex feminin să fie vaccinate la vârsta de 12 ani pentru a preveni cancerul de col.

Sarah: Am auzit că ai spus 12 ani. Este o vârstă standard la care trebuie făcut vaccinul? Sau când ar fi recomandat să fie administrat? Țin minte de exemplu când eram în școala generală că a avut loc o campanie și că părinții foarte multora dintre colegele mele au refuzat vaccinarea la momentul acela. Și voiam să te întreb și pe tine care crezi că a fost raționamentul din spatele acestei decizii? Crezi că a fost o chestiune de mentalitate de genul „Nu că fata mea e cuminte, nu are nevoie de așa ceva”?

Dr. Ramezani: Sigur, asta a fost o cauză pentru care vaccinul a fost refuzat. Însă exista și un curent în societate prin care oamenii erau împărțiți, dar în general împotriva vaccinului, părinții în mod special, pentru că auziseră zvonuri cum că vaccinarea ar fi periculoasă pentru copii lor. Se recomandă vaccinarea între 9 și 26 de ani pentru că în perioada 9-15 ani se obține un răspuns imun crescut, iar între 15 și 26 de ani prin activitatea sexuală crește riscul de a contacta infecția. Se pot vaccina și persoanele deja infectate pentru că le conferă protecție pentru alte tulpini și face ca riscul de a evolua într-un cancer să scadă prin activarea unui răspuns imun specific eficient. Se fac trei rapeluri, a doua doză la 2 luni, iar a treia doză la 6 luni de la prima administrare.

Sarah: Care este cea mai eficientă testare pentru cancerul de col uterin sau a prezenței virusului HPV în organism?

Dr. Ramezani: Cea mai eficienta metoda rămâne examenul citologic Babeș-Papanicolau. Dacă apar modificări celulare la acest examen se completează cu genotipare virală HPV. Genotiparea virală HPV ca screening se recomandă după vârstă de 30 de ani, pentru că se considera că până la această vârstă există posibilitatea de a elimina virusul, așa cum v-am explicat. După 30 de ani, la intervale de 5 ani se face screening-ul pentru HPV. Dacă examenul ginecologic și rezultatul testului Papanicolau arată leziuni ce pot fi suspecte, se va avea în vedere colposcopia cu sau fară diopsie țintită.

Sarah: Dacă care pacientul a primit deja vaccinul HPV, este necesar ca acesta să mai repete testul Babeș-Papanicolau?

Dr. Ramezani: Da, este necesar pentru că în această situație pot interveni alți factori care să ducă la un cancer de col. De aceea screening-ul se face la fel ca la femeile nevaccinate.

Sarah: Ce sunt verucile genitale și ce legătură au cu acest virus ?

Dr. Ramezani: Verucile genitale sau condiloamele sunt o altă formă a de maniferstare a infecției cu HPV, și în cazul acestora sunt afectați și bărbații. Sunt excrescențe cărnose, rozalii sau maronii cu suprafață netedă. Pot provoca dureri și mâncărimi, dar de obicei sunt doar inestetice, afectând viața sexuală și libidoul.

Sarah: Cum se pot răspândi verucile? Și cum ne putem feri de acestea?

Dr. Ramezani: Verucile se răspândesc prin contactul cu secrețiile infectate. În 40-50% din cazuri regresează spontan, iar infecția poate fi prevenită prin igienă locală, evitarea relațiilor sexuale atunci când există leziuni, folosirea prezervativului și bineînțeles vaccinarea.

Sarah: Cam acestea au fost întrebările noastre despre cancerul de col uterin și acum aș propune să trecem la a doua parte a discuției, și anume cancerul de sân. Te-aș ruga să ne introduci puțin în context: Ce reprezintă acesta și de ce este o condiție atât de înfricoșătoare?

Dr. Ramezani: Cancerul de sân este o boală care sperie în mod special femeile datorită potențialul mutilant al tratamentului, care înainte implica extirparea sânului, a mușchiului pectoral și a ganglionilor axilari. Nici reconstrucția sânului nu era atât de avansată ca astăzi, iar aceste lucruri au rămas în conștiința publicului. Dar, metodele s-au schimbat, se încearcă să se scoată doar minimul necesar, folosind mai mult chimioterapia și radioterapia în limitarea și vindecarea bolii. De asemenea, efortul de a educa femeile și screening-ul au făcut că numărul de femei care ajung la timp la medic să crească.

Sarah: Știu că de multe ori dacă exita un caz în familie, restul membrilor sunt în stare de alertă în ceea ce privește boala. Este predispoziția genetică un factor important în dezvoltarea cancerului de sân? Și ce alți factori mai contribuie la apariția acestuia?

Dr. Ramezani: Este adevărat, factorul genetic este foarte important. Aproape 10-15% din cancerele de sân sunt ereditare și sunt cauzate de mutații genetice care se transmit de la părinte la copil. Acest lucru va face că vârsta la care apare cancerul mamar la copil să scadă. Este în principal un cancer al femeii mature, dar apare și la bărbați și este chiar mai agresiv. Genele implicate în cancerul de sân sunt BRCA1 și BRCA2 implicate în repararea ADN-ului deteriorat. Alți factori implicați ar fi, după cum bine știm, fumatul, consumul de alcool, obezitatea, traumatismele la nivelul sânului, hiperestrogenismul, contracepția orală combinată, terapia hormonală la menopauză, expunerea la radiații, prima menstruație la o vârstă precoce, apariția menopauzei la o vârstă înaintată și nașterea primului copil la o vârstă înaintată. Alăptarea în schimb, este un factor de protecție.

Sarah: Ce implică depistarea precoce în acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Evident, depistarea precoce este de preferat, prognosticul fiind mai bun după tratament. Când tumora este mică și neinvadanta, tratamentul chirurgical e minim cu excizia doar a tumorii, deci mult mai puțin mutilant.

Sarah: Care este categoria de vârstă cea mai expusă la risc? Cu ce este de folos screening-ul pentru cancerul de sân și cât de frecvent ar trebui efectuată testarea?

Dr. Ramezani: Screening-ul pentru cancerul de sân vizează femeile între 50 și 69 de ani, la care incidența cancerului este mai mare. Screening-ul constă în efectuarea unei mamografii la fiecare 2 ani. Femeile cu riscul crescut de cancer în schimb, au un screening individualizat prin care controlul se face ecografic până la 40 de ani și apoi prin mamografie anual.

Sarah: Multe reviste, emisiuni ne îndeamnă să ne autoexaminăm sânii. Voiam să te întreb cum ar trebui să facem acest lucru? Și ce modificări ar trebui să urmărim?

Dr. Ramezani: Autoexaminarea începe prin observație, ar trebui să ne punem în fața unei oglinzi și să examinăm cu atenție conturul sânilor, aspectul pielii, aspectul mamelonului, să evidențiem dacă sunt modificări de culoare, de formă, aspect de coajă de portocală, invaginări ale mamelonului sau alte leziuni. Sânul este examinat minuțios, împărțit în 5 candrane plus axila. Este mai bine să se facă palparea după duș pe sânul dat cu cremă, pentru că mâna să nu întâmpine nici o rezistență. Se face cu mâna cu degetele lipite, se începe cu cadranele externe, superior și inferior, apoi cadranele interne și, în cele din urmă, mamelonul. Lăsăm la sfârșit axila, dar nu uităm de ea. De asemenea, palparea se face în trei poziții: o dată cu mâna pe lângă corp, alta dată cu mâna ridicată și, a treia, poziție cu mâna în șold, pentru a contracta mușchiul pectoral.

Sarah: Ce reprezintă apariția unui nodul? E un semn major că sănătatea noastră este în pericol? E automat vorba despre ceva grav?

Dr. Ramezani: Dacă nodulul apare la adolescente sau la tinere până în 30 de ani, de obicei este benign, desigur asta nu exclude un control medical și o ecografie mamară care să confirme caracterul benign al nodulului. Dacă apare după 40 de ani, atunci riscul de a fi malign este mai mare și examenul ecografic trebuie completat și cu o mamografie.

Sarah: Ne putem considera în siguranță dacă nu constatăm nici o modificare în cadrul autopalparii? Mai este nevoie să ne prezentăm la medic?

Dr. Ramezani: 1 din 8 femei va dezvolta un cancer de sân în cursul vieții. Deci sexul feminin este un factor de risc. Autopalparea este de ajutor în selectarea cazurilor, dar unele leziuni pot fi de mici dimensiuni și să nu fie observate la palpare. În cazul sânilor mai mari și denși, riscul de a greși este și mai mare, deci nu putem fi 100% în siguranță. Orice modificare la nivelul pielii, dureri persistente, apariția unei secreții seroase sau serosangvinolente ar trebui investigată amănunțit.

Sarah: Aș mai vrea să îți pun o întrebare legată de un caz ce a circulat mult în presă deoarece este vorba despre o vedetă de la Hollywood și anume, Angelina Jolie. Știu că ea a constatat în urma unor testări genetice că ar avea o predispoziție pentru cancerul de sân și, deși nu prezenta nici un simptom sau nu se instalase cancerul, ea a luat decizia oarecum șocantă pentru restul lumii să își amputeze ambii sâni. Cred că a surprins mult și din perspectiva faptului că este actriță și deci face parte dintr-o categorie pentru care contează foarte mult aspectul fizic. Tu ce părere ai despre această decizie?

Dr. Ramezani: Este adevărat, e o reacție exagerată, dar dacă stresul pentru ea era atât de mare, este o alegere proprie și fiecare are dreptul să acționeze așa cum crede. Mai ales că datorită chirurgiei plastice nu mai este o problemă aspectul sânilor. Acum sunt progrese foarte mari pe partea de reconstrucție a sânului și chirurgii plasticieni fac o treabă foarte bună.

Sarah: Cam acestea au fost întrebările noastre pe ziua de astăzi, mulțumesc mult că ai intrat alături de noi! Vă mulțumim mult și vouă pentru audiție și vă uram o zi plăcuta!

Cartea de vizită a frumuseții

În funcție de domeniile în care activăm, fiecare dintre noi prezintă o anumită carte de vizită, însă care este cea cu cel mai mare impact? Înainte de a remarca jobul pe care îl avem, competențele acumulate, limbile străine vorbite sau cât suntem de carismatici, prima impresie o facem prin aspect, în special prin tenul nostru – iar, de cele mai multe ori, acesta face diferența atunci când ne dorim să ne facem remarcați.

Primul pas în realizarea propriei cărți de vizită a frumuseții este cunoașterea tipului de ten pe baza căruia vă veți vei trasa următoarele linii către imaginea mult visată, în funcție de nevoile fiecărei categorii prezentate mai jos.

După ce am aflat împreună care sunt nevoile fiecărui tip de ten, vă prezentăm piramida  frumuseții de invidiat.

Cum baza este cea mai importantă în clădirea unei construcții rezistente, așa și la baza  frumuseții de invidiat se află curățarea. Pentru ca rutina de îngrijire să fie eficientă, trebuie să începi mereu prin îndepărtarea machiajului și curățarea feței. Acest pas este esențial pentru că, indiferent de câte produse vei folosi și de cât de bune ar fi acestea, fără curățarea corespunzătoare în prealabil, acestea vor fi împiedicate să penetreze straturile pielii. Este necesar ca acest pas să fie realizat atât dimineața cât și seara! Țineți cont de următoarele aspecte:

  • alegeți un produs de curățare cu acțiune blândă; evitați să folosiți săpunul, alegeți un cleanser care să curețe în profunzime, potrivit tipului de ten; nu este necesar să folosiți cleanser atât dimineața cât și seara – fiți atenți la nevoile tenului – puteți opta dimineața pentru aplicarea unei ape termale și ștergerea ulterioară a tenului cu o dischetă de bumbac, fără a agresa tenul;
  • nu frecați tenul cu prosopul, doar tamponați ușor;
  • schimbați prosopul de față odată la 2-3 zile și utilizați-l exclusiv voi și doar pentru față! Pe același principiu trebuie schimbată/utilizată și fața de pernă.

Următoare bulină pe cartea de vizită a frumuseții este tratarea. Rutina voastră ar trebui să fie construită astfel încât seara să tratați iar dimineața să calmați, întrucât multe produse-tratament au tendința de a irita pielea sau de a forma o peliculă la nivelul tenului ce va împiedica aplicarea altor produse. Vă recomandăm aplicarea unui serum-tratament, întrucât acesta se absoarbe rapid și permite aplicarea ulterioară a celorlate produse componente ale rutinei. Alegerea serumului trebuie realizată în funcție de nevoile pielii precum și de  rezultatele dorite, spre exemplu: diminuarea petelor pigmentare, estomparea liniilor fine, reducerea roșeții pielii, etc. Ținând cont de aceleași aspecte putem opta, după aplicarea serumului, și pentru utilizarea unei creme-tratament care să aibă acțiunile căutate.

Mai avem puțin până la final, am ajuns deja la jumătate: regenerarea.

Pielea noastră este alcătuită din trei straturi:

  1. Stratul superior de piele, numit Epiderma
  2. Derma
  3. Stratul inferior, anume Țesutul subcutanat.

Epiderma protejează împotriva factorilor externi duri: poluare, praf etc. și împotriva bacteriilor. Aici se produce keratina, ce oferă rezistență, și melanina, răspunzătoare de culoarea pielii. Epiderma se autoexfoliază prin stimularea de noi celule în aproximativ 28 de zile.

Derma este cea răspunzătoare de apariția ridurilor, deoarece aici se produc colagenul și elastina, care sunt cele mai abundente proteine de la acest nivel. Astfel, cu cât nivelele de colagen și elastină scad odată cu înaintarea în vârsta sau din cauza mediului prea agresiv, încep să apară liniile fine, care devin din ce în ce mai profunde.

Dacă epiderma stimulează apariția de noi celule până la un ciclu complet de 28 de zile, procesul de regenerare are loc zilnic, dar acest proces este accelerat între orele 23:00 și 04:00. Astfel încât seara este momentul ideal de a aplica, de exemplu: un ulei regenerator, care repară și acționează în profunzime pentru o piele mai sănătoasă. Totuși, și ziua trebuie să avem grijă și să-i oferim tenului nostru o protecție antioxidantă pentru a-i întării bariera de protecție împotriva agresiunilor zilnice (soare, vânt, poluare).

Epidermul are în compoziția sa 15% apă, în timp ce dermul conține 70% apă. Aviz la punctul anterior, hidratarea este esențială în procesul de regenerare!

Pentru a păstra tenul bine hidratat trebuie să alegem o cremă ce păstrează echilibrul apei din piele, pentru că fără suficiente rezerve de apă, pielea devine vulnerabilă, lipsită de strălucire și duce la apariția unor zone uscate pe ten, până la îmbătrânirea prematura. Este recomandată hidratarea și persoanelor cu tenul gras, dar cu condiția ca produsele folosite să nu conțină ulei.

Trebuie să maximizăm efectele hidratării cu ajutorul unor ingrediente cheie, precum glicerina și acidul hialuronic, care păstrează umiditatea pielii. Acidul hialuronic se găsește în proporție de 50% în pielea noastră, dar după vârsta de 25 de ani începe să scadă. Acesta hidratează, crește rezistența și elasticitatea pielii, cicatrizează leziunile. Acidul hialuronic absoarbe de 1000 ori mai multă apă decât volumul său, reface rezervele hidrice din piele și diminuează pierderile transepidermale de apă.

De obicei, aceste ingrediente se găsesc în produsele tip “Booster”, deoarece au o textură fină și penetrează în profunzime straturile pielii.

Reminder: NU UITAȚI SĂ VĂ HIDRATAȚI!

Toate probleme apar din interior, dacă nu ne hidratăm corespunzător corpul, putem folosi nenumărate serumuri, creme sau măști hidratante, fața noastră, și nu numai, tot deshidratată va fi. Este indicat să bem cel puțin 2 litri de apă pe zi!

Cum orice drum ajunge la un final, am urcat până în vârful piramidei și am ajuns la un pas extrem de important, pe care îl neglijăm deseori: îngrijirea zonei ochilor.

Această zonă este extrem de sensibilă întrucât pielea ce înconjoara ochii este mult mai subțire față de restul zonelor. Este esențial să alegem creme cu o formulă lejeră, delicată, destinate aplicării în jurul ochilor. Țineți cont că hidratarea este un pas foarte important, așa că nu trebuie neglijat nici aici. Puteți opta pentru o formulă ceva mai apoasă, care să nu încarce, astfel încât să o puteți purta atât pe timpul zilei cât și noaptea. De asemenea, puteți aplica diferite serumuri, care să ajute, spre exemplu, la reducerea liniilor fine. Nu uitați! Un serum va fi mereu dezirabil în rutina voastră, pentru a o completa și a da… o picătură de ajutor!

Desigur, toți pașii care trebuie urmăriți pentru realizarea propriei voastre cărți de vizită a frumuseții se pot schimba pe parcurs, în funcție de anotimp sau de vărstă, căci, odată cu trecerea timpului, și nevoile pielii noastre se schimbă. Tot ce trebuie să faceți este să vă ascultați tenul și să îi stisfaceți nevoile pe măsură ce acestea apar.

Sperăm că acest articol v-a ajutat să vă trasați măcar câteva idei despre ceea ce înseamnă în esență o îngrijire corespunzătoare! Vă sfătuim să nu vă opriți niciodată din a fi curioși și… stați cu ochii pe SSFBlog! More to come!

Redactori: Beatrice-Andreea Dragomirescu & Marilena-Nicoleta Crișan

Ilustrații: Beatrice-Andreea Dragomirescu & Marilena-Nicoleta Crișan

Ajutor! Sunt boboc pe timp de pandemie

Acest început de an este unul atipic și chiar dacă nu este ceea ce niciunul dintre noi și-a dorit, noi cei din anii mai mari am îmbrățișat pe cât am putut această situație.  În schimb, bobocii au pășit pe niște uși deschise și sunt prinși în acest coridor nesfârșit de incertitudini, ratând cele mai importante evenimente din viața de boboc: festivitatea de deschidere și balul adresat lor. Ținând cont că ei reprezintă una dintre generațiile prietene cu tehnologia și  platformele informatice, am vrut să vedem cum se descurcă bobocii farmaciști cu facultatea online. Aceștia sunt:

Hribat Maryam, Mun. București. (Maryam)

Mihalache Alexandru, Tecuci, Jud. Galați, stau în București pe timpul facultății online. (Alex)

Rotaru Teodora-Ioana, Ploiești, Prahova, pe timpul facultății stau acasă. (Teo)

Filip Celestina-Cristina, Comănești, Jud. Bacău, orele online mi le petrec acasă. (Celestina)

Pandemia a început cu mult înainte să dai admiterea. Cu ce gânduri începeai noul an știind că este posibil să nu îți cunoști noii colegi chiar din prima săptămână?

[Maryam]: Am avut foarte mari emoții, îmi doream foarte mult ca această schimbare să fie frumoasă, să avem festivitatea de deschidere, să avem săptămâna bobocului. Mă așteptam să mergem la facultate doar la laboratoare, măcar în sistem hibrid… însă decizia de a nu merge deloc m-a surprins.

[Alex]: Contextul epidemiologic în care ne aflam de ceva vreme m-a silit oarecum să vizualizez ipostaza atipică de începere a primul meu an universitar. Nu a fost, nu este și nu va fi o imagine deloc plăcută, însă privesc cu optimism spre viitor și cred cu tărie că această perioadă dificilă reprezintă o etapă necesară pentru a ne face mai puternici și ca prima întrevedere fizică să fie memorabilă.

[Teo]: Chiar dacă știam că exista posibilitatea de a face facultatea online, am avut speranța că totuși îmi voi putea cunoaște colegii chiar din prima săptămână. Din păcate, norocul n-a fost de partea noastră, însă pot spune că important este să ne vedem sănătoși si voioși.

[Celestina)]: Sincer, aveam speranța că o să se mai rezolve lucrurile până va trebui să începem facultatea.

Din punct de vedere social, ai o relație bună cu profesorii? Dar cu ceilalți colegi? Ați apucat să vă vedeți fizic?

[Maryam]: Cu profesorii nu ne prea cunoaștem. Predarea în online vine și cu anumite restricții, faptul că toate cursurile și laboratoarele sunt înregistrate ne creează o stare de anxietate atât nouă, cât și profesorilor, fiind restrânși de împrejurări. Online-ul este o barieră în relația student-profesor. Însă cu colegii de grupa am o relație foarte bună, am și ieșit de 2 ori.

[Alex]: Da, am „întâlnit” mulți oameni excepționali; am pus ghilimelele, întrucât pe domnii profesori nu i-am putut cunoaște decât în mediul online, din nefericire. Cât despre colegi, da, am reușit să ne vedem de una sau două ori și a fost o experiență plăcută. De abia așteptăm să ne revedem în circumstanțe mai bune, de ce nu, poate chiar la facultate.

[Teo]: Din acest punct de vedere pot spune că am fost norocoasă pentru că am ajuns într-un colectiv foarte bun, iar profesorii sunt de nota 10.  Sunt foarte fericită că am reușit să-mi văd câțiva colegi cu ocazia unei întâlniri la facultate organizată de profesorii de sport cu scopul de a ne alege opțiunile.

[Celestina]: Da, profesorii înțeleg că este greu și pentru noi cu situația aceasta și ne iau ușor. Cu colegii mă înțeleg bine, comunicam prin whatsapp. Da, am avut ocazia să mă întâlnesc cu câțiva, dar ne pare rău tuturor că nu putem să ne vedem toată grupa/seria.

Cum este pentru tine desfășurarea orelor online? Ai întâmpinat până acum probleme în procesul de învățare?

[Maryam]: Da, chiar întâmpin dificultăți mari la lucrările practice… nu prea înțeleg noțiunile prezentate deoarece laboratoarele necesită muncă fizică.

[Alex]:  Nu aș putea spune că am întâmpinat probleme în procesul de învățare, însă lipsește interacțiunea umană directă, fără de care această activitate mi se pare incompletă. Este cu totul altceva când îți simți colegii și profesorii aproape, însă, aceasta poate căpăta conturul unei teme de meditație și anume: oamenii apreciază un lucru atunci când nu îl mai au.

[Teo]: În ceea ce privește facultatea online, nu sunt tocmai mulțumită pentru că randamentul nu este același. Apreciez efortul profesorilor care încearcă prin orice mijloace să ne explice și să ne creeze o atmosferă asemănătoare celei uzuale de la facultate. Consider că până acum totul a decurs excelent, în special la lucrările practice.

[Celestina]: Nu am întâmpinat probleme cu orele online, nu este atât de dificil pe cât îmi imaginam. Cu toate acestea, aș fi preferat să merg la facultate fizic. Sper să nu ajung în anul II fără sa știu să mă uit printr-un microscop sau să țin o eprubetă în mână.

Sesiunea se apropie și sigur știai câte ceva despre aceasta dinainte să începi facultatea, mai exact despre diferența de volum de materie dintre liceu-facultate. Cu ce emoții o întâmpini?

[Maryam]: Am emoții mari, nu știu la ce să mă aștept.

[Alex]:  Se tot spune că prima sesiune nu se uită niciodată. Sunt curios cum se va concretiza acest aspect și în cazul meu, însă sper că voi trece cu bine peste ea.

[Teo]: Nici nu-mi vine să cred că deja s-a scurs o lună din primul meu an de facultate. Pot spune că sunt puțin îngrozită de cantitatea materiei pe care o am de aprofundat pentru sesiune, însă cu multă răbdare și silință putem trece peste orice.

[Celestina]: La materiile cu cele mai multe credite dau parțial, care urmează în 3 săptămâni și deja încep emoțiile pentru că nu sunt sigură de cum ar trebui să învăț și dacă e suficient cât învăț zilnic.

Ne poți spune câteva așteptări și gânduri legate de facultate și de ”viața de boboc„?

[Maryam]: Viața de boboc pentru mine însemnă maturitate și un pas nou în viața mea în care am multe de învățat, însă cu pandemia aceasta se pare că nu vom avea experiența de boboci așa cum ar trebui să o trăiască fiecare student in anul 1.

[Alex]: Așteptările sunt evident mari. Mi-am dorit extrem de mult să ajung să studiez în această facultate și mi s-a confirmat alegerea făcută chiar din prima zi când am luat contact cu oamenii deosebiți ce o fac vizibil mai frumoasă. Cât despre viața de boboc, aș rezuma totul într-un singur cuvânt: „cunoaștere”. Chiar ne putem asemăna în adevărul sens al cuvântului cu niște bobocei care fac primii pași în „lumea mare” și descoperă ceea ce îi împresoară. Odată ajunși aici, avem de învățat un scenariu cu totul diferit: oraș nou, unitate de învățământ nouă, profesori noi, colegi noi etc. Eu sunt gata să explorez și să profit de fiecare oportunitate ce mi se ivește în cale.

[Teo]: Mă așteptam ca viața de boboc de facultate să fie mult mai aventuroasă decât cea de licean și chiar așa este. Chiar dacă este puțin copleșitor având în vedere că există multe schimbări din punct de vedere  educațional, faptul că am reușit să ajung voluntară în cadrul asociației de studenți SSFB m-a ajutat enorm să-mi conturez cu adevărat o viață de bobocel plină de momente frumoase.

[Celestina]: Sper că măcar din anul 2 să revină lucrurile la normal, îmi doresc să îmi cunosc colegii și să formăm prietenii. Și nu în ultimul rând, sper să iau cu brio toate examenele. 

Acestea sunt emoțiile pe care le trăiesc zilnic bobocii din ”generația online”. Le mulțumim pentru răspunsurile sincere, în care suntem siguri că se regăsesc și colegii lor, și le urăm un început de studenție frumos, cu toate că este diferit.

Redactor: Gabriela Marcela Manole

Fotografi: Denisa Preda & Cătălina Leaua

Practica farmaceutică în Antichitate și farmacistul în Evul Mediu

În cursul Antichității tradiția farmaceutică, versatilă, presupunea un amestec între misticism, cunoaștere empirică și studiu concret al acțiunii plantelor asupra corpului uman. În Mesopotamia, suferința pacientului constituia o încălcare a cuvântului zeilor, iar gravitatea acesteia putea fi tradusă ca o pedeapsă pe măsura faptelor supărătoare ale bolnavului. În cadrul unui ritual de vindecare intra prepararea unor mixturi tămăduitoare din plante. O tablă sumeriană scrisă în cuneiforme datată din 3000 I.H. detaliază 15 rețete farmaceutice, deși nu precizează natura afecțiunii sau cantitățile ingredientelor. Printre componentele de origine animală, botanică sau minerală se numărau: clorură de sodiu, azotat de potasiu, lapte, piele de șarpe, carcasa țestoaselor, salcie, scorțișoară, mirt, curmal, smochin, păr, brad, asafetida (un latex din rizomul speciilor de Ferula). Administrarea se realiza cu ajutorul unui element auxiliar lichid: miere, apă, bere, vin sau bitumen, iar prin combinarea diversă a ingredientelor vindecătorii obțineau: laxative, detergenți, antiseptice, unguente, astringenți. Doctorii cunoșteau și foloseau atât plantele cu efect stupefiant și psihotrop (Papaver somniferum, Cannabis sativa, Mandragora spp.), cât și otrăvuri, precum cucuta în eutanasiere. Prescripțiile antice erau preparate într-o cameră echipată special pentru acest scop: depozit, recipiente, instrumente de cântărit, de administrare, de menținere la cald a unor poțiuni.

Egiptenii intuiau existența și importanța substanței active și aplicau metode familiare farmaciștilor de astăzi în obținerea și purificarea ei: diluție, concentrare a unei soluții prin fierbere,  triturare pentru eliberarea unor doze mai mari. Prin conservarea părților vegetale în alcool sau apă, locuitorii Egiptului Antic realizau extragerea principiului activ din plante în funcție de solubilitatea acestuia. Cercetări recente scot la lumină varietatea formelor farmaceutice folosite în tratarea afecțiunilor și rănilor –drajeuri, siropuri pentru dureri de gât și tuse, loțiuni, linimente, unguente, creme, clisme, ape de gură, pulberi, cataplasme. Picăturile oftalmice erau administrate cu ajutorul unei pene picurătoare, iar pentru bolile ginecologice erau recomandate ovulele. Egiptenii erau versați, în mod special, în fabricarea supozitoarelor, prin mixarea medicamentului cu o grăsime până la modelarea într-o granulă suficient de rigidă pentru inserare și care se topea la temperatura corpului. În atribuțiile doctorilor Egiptului Antic intrau atât punerea unui diagnostic, cât și concoctarea și eliberarea unui tratament care deseori ușura consecințele bolii, dar nu țintea cauza acesteia. Remediul pentru indigestie consta într-o pulbere calacaroasă (carbonat de calciu) cu rol antiacid. Pacienților cu diaree le erau eliberate argile pentru absorbția apei și toxinelor din intestin sau plante conținând scopolamină, un alcaloid. Flatulența și crampele intestinale puteau fi ameliorate cu chimen și coriandru, având efect antispastic. Egiptenii cunoșteau acțiunea vermifugă a extractului de rodie ce conține peletierina antihelmintică. În privința afecțiunilor scheletomusculare, ameliorarea durerilor articulare se făcea cu ajutorul linimentelor, iar extractele de muștar, ienupăr și tămâie sub formă de cataplasme stimulau circulația și intensificau răspunsul imun. Rășinile și metalele, cu rol antimicrobian, se dovedeau foarte eficiente în închiderea plăgilor.

Rădăcinile practicii farmaceutice fondate pe baze științifice sunt atribuite Greciei Antice, a cărei cultură a fost continuată în Imperiul Roman. În anul 50 D.H. Dioscorides elabora prima farmacopee „De Materia Medica” care reunea peste 600 de preparate și modul de procurare al ingredientelor, dar includea și o descriere a circa 900 de itemi farmaceutici. Tradusă în arabă și latină, lucrarea acestuia a reprezentat pentru perioada feudală o sursă neprețuită de informații. Părintele Farmaciei, grecul Claudius Galenus, doctor al gladiatorilor în secolul a II-lea, a perfecționat forme farmaceutice-pulberi, tincturi, extracte– și a introdus o serie de teorii medicale. În societatea greco-romană, preoții au pierdut monopolul asupra medicinei și tratamentelor, domeniu care a fost revendicat de către grupurile de persoane interesate de știință. În Roma vânzările de medicamente erau realizate de către negustori în piețe.

În cursul Epocii Medievale, produsul medicamentos se separa de medicină și conducea către evoluția unei calificări de sine stătătoare. Această delimitare se concretiza odată cu secolul al VII-lea în Orientul Mijlociu datorită cererii mari pentru medicamente din partea populației în creștere și necesitatea disponibilității lor. Contribuția Islamică la apariția farmaciei ca o profesie independentă și bine definită începea în secolul secolul al IX-lea când arabii erudiți înființau primele spitale cu drogherii permanente. Vocația nu putea fi practicată decât de către specialiști antrenați și educați care erau în întregime conștienți de responsabilitățile etice și tehnice. Întâia farmacie privată, asemănătoare cu cele de astăzi, fusese deschisă de către califul al-Mensur în Bagdad în aprilie 754. Atribuțiile farmacistului se aflau sub incidența unei legislații riguroase care îi interzicea diagnosticarea și prescrierea tratamentului, iar medicilor le era limitată implicarea în prepararea și distribuția medicamentelor.

Lumea Islamică a manifestat un interes aparte pentru cunoașterea greco-romană, iar sursele elene și latine au fost traduse în limba arabă cu scopul de a pune bazele școlilor de medicină în Bagdad și de a forma experți în științele medicale, atât de necesari acelei perioade. Printre lucrările transcrise, s-a numărat și „De Materia Medica” a lui Dioscorides, crucială în înțelegerea aplicațiilor terapeutice ale substanțelor. Ulterior, această primă farmacopee a fost completată după anul 1229 cu peste 2000 de compuși cu acțiune farmacologică. Simultan, literatura farmaceutică a fost îmbogățită cu tratate arabe de toxicologie, intrucțiuni de formulare și preparare a medicamentelor, modele terapeutice și diete. Ibn Sina, savantul persan cunoscut în Occident sub numele Avicenna, stabilea la sfârșitul primului mileniu principiile pentru verificarea eficienței noilor medicamente. Conform regulilor sale, valabile și în prezent în testarea clinică, medicamentul trebuie să fie pur, necompromis de orice agenți străini și trebuie cercetat pentru două afecțiuni diferite pentru că uneori acesta tratează o boală cu propritățile lui esențiale și o alta cu propritatea sa accidentală. Avicenna considera că sunt esențiale monitorizarea timpului de acțiune al substanței și calitatea medicamentului direct proporțională cu severitatea afecțiunii. Ibn Sina notase că este necesară efectuarea experimentelor pe oameni, pentru că testele conduse pe animale nu declanșează obligatoriu același efect și pacientului uman.

Occidentul, după căderea Imperiului Roman, în materie de știință, a cunoscut un declin de cinci secole. În schimb, oamenii continuau tradiția terapiei neconvenționale cu medicamente de origine vegetală, concoctate cu ajutorul unei rețete. În acest scop le venea în ajutor „Ex herbis feminis”, un manual ușor de înteles care includea 71 de plante, o variantă simplificată a „Materia Medica” a lui Dioscorides. Trocul cu popoarele arabe permitea utilizarea unor ingrediente inaccesibile în Vest precum aloe, mirt, tămâie și mastic, văzute ca potențiale antidoturi în diverse complicații. După secolul al IX-lea, în spațiul european, datorită comerțului de medicamente cu Orientul prin Veneția, Genova și Marsilia, apăreau primele farmacii în zona mediteraneană, Italia și sudul Franței. Influența arabă în Sicilia îl determina pe Împăratul Romano-German Frederick al II-lea să redacteze legi cu referire la sistemul de sănătate. Astfel, în 1231 prin Edictul de la Salerno profesiile de medic și farmacist se separau în mod oficial. Actul descria contextul legal al îndatoririlor și activităților farmacistului, al situației farmaciei, al deschiderii și inspectării ei și introducea în uz ghidurile medicale pentru prepararea medicamentelor. Profesarea era posibilă numai după obținerea unei licențe, iar eliberarea tratamentului se realiza doar cu prescriptie medicală.

Evul Mediu Târziu aducea cu sine dezvoltarea științelor naturii care a rezultat în constituirea manufacturilor farmaceutice pentru separarea, sinteza și prepararea unor noi medicamente și în înființarea grădinilor botanice alăturate Universităților de Medicină. În 1498 era publicată prima farmacopee în Florența care cuprindea codul farmaceutic, lista oficială a medicamentelor și a materiilor prime autorizate pe piață, iar în 1545 la Universitatea din Padua lua naștere Facultatea de Farmacie.

Data viitoare când mergem la facultate cu siguranță ne vom gândi la toate evenimentele care au condus de-a lungul secolelor la oportunitatea pe care o avem în fața noastră. Până atunci, sărbătorim astăzi Ziua Farmacistului și suntem mândri să facem parte din această breaslă!

Redactor voluntar: Victor Pierre Ormeneanu