Voluntarul Lunii Noiembrie 1.0.

„The best way to predict
the future
is to creat it!”

Peter Drucker


Continuăm tradiția SSFB de a premia în fiecare lună cel mai implicat voluntar cu titlul de „Voluntarul lunii” și v-o prezentăm pe Beatrice-Andreea Bulilete, Voluntarul lunii Noiembrie.

“Voluntarul lunii noiembrie” este distincția care mă pune acum în fața voastră și îmi dă șansa să vorbesc despre ce înseamnă pentru mine voluntariatul și toată experiența din cadrul Societății Studenților în Farmacie București. Timp de doi ani am stat și am citit/ascultat poveștile altora, însă acum a sosit momentul să o scriu și eu pe a mea. Fericită, entuziasmată e puțin spus, raportat la tot ce simt acum. Am atâtea lucruri de împărtășit cu voi încât mi-e greu să mă hotărăsc cum și de unde să incep…însă o scurtă prezentare cred că n-ar strica.

      Mă numesc Bulilete Beatrice-Andreea, sunt studentă în anul 3 și voluntar, de asemenea. Atât în anul întâi, cât și în anul doi, m-am implicat ca voluntar activ în nenumărate proiecte, precum: Oportunitățile Studentului Farmacist, Campania Națională de Automedicație și Antibiotice, Sesiunea de Comunicări Științifice Studențești, Simularea Examenului de Admitere, Interfarma, World Aids Day, Prescrie un Zâmbet, campania “Pielea ta, Armura ta” din cadrul Școlii de Vară, InfoDiabet și am făcut parte și din echipa de Fundraising. Fiecare proiect a reprezentat ocazia de a interacționa cu oameni noi, m-a învățat să fiu un om de echipă, să mă dezvolt atât personal, cât și profesional.

      În acest an am decis că pot și trebuie să mă implic și să fac mai mult, atât pentru mine cât și pentru ceilalți. Așa că am aplicat pentru prima dată pentru o funcție de asistent, mai exact asistent în cadrul proiectului InfoDiabet 2018 și am devenit voluntar FutureSP. Această poziție mi-a oferit enorm de multe lucruri care au venit ca urmare a ocaziei de a lucra cu un om absolut minunat, de la care am avut numai lucruri bune de învățat, un om care a fost mereu deschis să îmi răspundă la orice întrebare și care mi-a pus de asemenea întrebări menite să îmi schimbe modul de a privi lucrurile, m-a învățat să îmi controlez emoțiile, ce inseamnă să coordonezi o echipă, mi-a permis să iau inițiativă, să fiu extrem de motivată pe toată durata proiectului reușind să îi motivez și pe ceilalți și să fiu responsabilă.

      Ce m-a împiedicat până acum să mă autodepășesc? Ei bine, neîncrederea și emoțiile au fost cele care m-au ținut pe loc. Poate vi se pare ireal când domnii profesori spun că prima condiție de promovare este prezența efectivă la examen, însă din experiența traită acum nu pot decât să le dau dreptate exclusivă. Acesta a fost primul meu pas, mic dar hotărât și responsabil spre o dezvoltare continuă și o schimbare pozitivă. Și ce credeți că a urmat după primul meu pas? Alți pași mici în aceeași direcție? Ei bine, nu. A urmat un adevărat maraton “la brațul“ familiei SSFB, ai cărei membrii m-au primit cu brațele deschise și m-au ajutat să îmi construiesc încrederea în mine, au fost mereu acolo când am avut nevoie de sprijin și m-au încurajat, curaj pe care sper că voi reusi să îl transmit tuturor celor care vor citi aceste rânduri și care, la fel ca și mine, la început stau pe loc din cauza barierelor proprii. Am interacționat extrem de bine cu foarte mulți membrii ai familiei SSFB, cărora vreau să le mulțumesc pe această cale, pentru deschiderea, răbdarea și determinarea de a forma oameni frumoși asemenea lor. Nu vreau să îi numesc pe cei cu care am interacționat mai mult, deoarece așa cum într-o familie nu poți spune că îl iubești mai mult pe tata sau că o iubești mai mult pe mama, ci poți spune doar că îi iubești, îi respecți și le ești recunoscător, la fel e și în familia SSFB, unde 16 caractere se îmbină luând ce e mai bun de la fiecare și formează un tot unitar deosebit.

Concluzionez prin a vă spune să vă dați voie să visați și să nu vă puneți singuri piedici. Haideți să facem așa cum a spus Martin Luther: “fă tu primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur și simplu păsește.”! Raportat la experiența voluntariatului în cadrul SSFB, scara reprezintă cunoașterea, dezvoltarea personală și profesională, treptele-acțiunile de voluntariat și proiectele, iar suportul de care nu se vorbește în citatul de mai sus este reprezentat de omuleții verzi prezenți mereu să te îndrume, să-ți ghideze pașii ajutându-te, ca în final, să fii tu cel care îndrumă.

Bulilete Beatrice-Andreea – studentă în anul III

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s