Voluntarul lunii Martie

Pentru că Societatea noastră are norocul de a avea atâția voluntari extrem de implicați, nici pentru acestă lună nu ne-am putut hotărî la un singur omuleț căruia să îi acordăm titlul de „Voluntarul lunii martie”. Astfel, vă prezentăm cei doi voluntari, cei mai implicați, ai lunii martie: Corina Frînghie și Sînziana Oprițescu.

Cum am aflat eu de titlul ‘’Voluntarul lunii?’’. Într-o seară, am primit un mesaj extrem de drăguț, ce îmi spunea că am fost aleasă ‘’cel mai activ volunar al lunii’’ și care m-a făcut, atunci, dar și acum, în timp ce scriu aceste rânduri, să zâmbesc din toată inima. Mereu mi-a plăcut să citesc despre voluntarii implicați ce primeau acest titlul, iar acum am ocazia să fiu în locul lor și să simt această bucurie.

Am admirat voluntarii SSFB de când i-am văzut pentru prima dată la Simularea Examenului de Admitere, îmbrăcați în (adorabilele) tricouri verzi, ce îmi inspirau un singur gând ‘’Vreau și eu!’’; așa că drumul meu în SSFB a început, încă din anul 1. În primul an, am participat, timidă și totuși curioasă, la câteva proiecte de suflet, ce m-au făcut să îmi doresc să mă dezvolt și să mă dedic voluntariatului mai mult. Un moment esențial în drumul meu ca voluntar a fost participarea la SEP-Student Exchange Programme. Aici am început să înțeleg dragostea mea pentru implicare, pentru echipă și, mai ales pentru oameni, așa că, mi-am propus ca în anul 2 să conturez această latură a mea. În primul semestru am luat parte la numeroase proiecte precum InterFarma, Oportunitățile Studentului Farmacist, InfoDiabet și Prescrie un Zâmbet, piese ce au completat, într-un mod inedit și extrem de plăcut, puzzle-ul ascensiunii mele. În cel de-al doilea semestru am participat la două proiecte dragi mie: TWINNET și Campania Națională TobacControl, în cadrul cărora am învățat că, deși consideri că ai înmagazinat un nivel destul de ridicat de informații, întotdeauna apar noi oportunități din care să acumulezi ceva benefic și care să te surprindă plăcut.

Deși nu am menționat toate activitățile și proiectele la care am luat parte, acestea m-au ajutat să mă conturez în ceea ce sunt astăzi, să cunosc oameni extraordinari ce mi-au devenit prieteni de suflet și să descopăr o familie unită, pentru că SSFB este cu adevărat o familie pe care o admir și o iubesc nespus și de la care am mereu ceva nou de învățat.

În încheiere aș vrea să spun că, pentru mine, voluntariatul și faptul că fac parte din această comunitate mă fac foarte fericită, ceea ce și cred că este cel mai important aspect în viață, să punem accent pe ceea ce iubim și pe ceea ce ne face fericiți.

‘’Do what you love and love what you do’’ 💚💚💚

Corina Frînghie, anul II

Pentru mine, titlul de „Voluntarul Lunii” a venit într-un moment când eram cu oboseala peste limita admisă și cu nervii la pământ; a venit ca o gură de aer. De ce spun asta? Pentru că a reprezentat momentul în care mi-am dat seama că, deși unele perioade sunt mai dificile, întotdeauna pentru munca bine făcută există un fel de recompensă ce te determină să o iei și a doua zi de la capăt cu forțe noi.

Voluntariatul a reprezentat pentru mine dintotdeauna modul prin care poți crește foarte ușor ca persoană ajutând-i pe alții, din simplul motiv pentru că ești forțat să lucrezi într-o echipă pe ai cărei membri, de cele mai multe ori, nu îi cunoști și pe lângă asta împrejurările prin care treci sunt inedite.

De mică am fost genul de persoană care se plictisește ușor, așa că de fiecare dată am încercat să fac ceva care să îmi depășească limitele. De obicei doza de adrenalină mi-o iau vara făcând alpinism, bungee jumping, drumeții pe diverse trasee montane sau orice alt sport care necesită o mică doză de nebunie; iar iarna, schiatul reprezintă principala sursă de epinefrină. În schimb, în vara anului trecut am zis să încerc ceva nou, așa că m-am înscris să fiu voluntar pe vară la SEP. Momentele petrecute vara trecută, dar și oamenii pe care i-am cunoscut și care mi-au rămas prieteni, m-au făcut să văd anumite situații din alte perspective și, mai mult decât atât, m-au învățat că poți trece peste momente de impas foarte ușor dacă ai persoane care să te susțină lângă tine.

Experiențele trăite în vară m-au determinat să continui să vreau să fiu voluntar, urmând ulterior proiecte precum Twinnet, care nu a făcut decât să îmi reamintească de SEP, și TOBACCONTROL. Legat de TABACCONTROL, a fost o campanie din care eu am avut enorm de învățat și, prin care, puțin mai mult decât o mână de oameni au reușit să transmită cu succes mesajul ‘be smart don’t start’ către zeci de persoane de diferite vârste. Mai mult decât atât, am învățat cum se construiește un proiect de la zero sub îndrumarea unui om minunat care a avut răbdare cu noi și care ne-a împins de la spate să ne folosim creativitatea la maxim.

În încheiere, vreau să îi încurajez pe toți cei cărora le place să viseze să nu se autolimiteze, să fie deschiși la minte și să iasă din cochilia lor pentru că cerul e mult mai frumos când îl vezi pe viu decât după un paravan.

Sînziana Oprițescu, anul IV

Reclame

Voluntarul lunii Decembrie

Chiar dacă iarna a trecut, iar primăvara începe să își intre în drepturi, noi celebrăm vremurile frumoase și productive ale lunii Decembrie prin povestea Voluntarului Lunii. Irina Ionete este studentă în anul I și ne-a impresionat încă din primul semestru de facultate, devenind un omuleț verde hiperactiv. Așteptăm cu nerăbdare să vedem cu ce ne mai surprinde pe viitor!

Faptul că am primit titlul de “Voluntarul lunii” îmi provoacă o senzație de mândrie și o fericire de nedescris, dar reprezintă, pentru mine, și asumarea unei responsabilități. Cum ar putea povestea mea să inspire alți oameni în modul în care eu, la rândul meu, am fost inspirată? Cum aș putea relata elocvent experiența mea ca voluntar activ atunci când fiecare moment este încărcat de atâtea emoții, în special de bucuria de a dărui și de a colabora cu persoane ce îmi împărtășesc pasiunea?

M-am gândit mult la aceste întrebări, iar această indecizie mi-a adus aminte de începutul facultății, când încă mă întrebam dacă am făcut cea mai bună alegere. Eram nesigură în forțele proprii și acaparată de temeri. Consider că acea versiune a mea aparține trecutului, deoarece între timp am întâlnit muuuuulți “omuleți verzi” deosebiți care m-au “adoptat” în familia SSFB, ajutându-mă să îmi urmez pasiunile, să îmi depășesc limitele și să îndrăznesc a descoperi visuri noi.

Primul pas pe drumul voluntariatului l-am făcut în clasa a 10-a, alături de Asociația “Compassion&Care” din Ploiești. Pe parcursul a trei ani am avut onoarea de a întâlni oameni extrem de primitori care m-au învățat cât de important este pentru o persoană aflată la nevoie ca tu să  petreci o oră-două din timpul tău ajutând în orice fel (fie că îi asculți, fie că aranjezi scaunele sau faci decorațiunile). Am învățat cât de multă muncă stă în spatele organizării unui eveniment, am văzut     cât de mult contează să întrebi “Acum ce mai pot să fac?” și am înțeles că poți avea timp pentru toate.

Prima activitate la care am participat în calitate de membru activ al SSFB a fost Ședința de Brainstorming a Departamentelor de Sănătate Publică și EDU. Inițial am fost copleșită și chiar puțin demoralizată de numărul lucrurilor despre care n-aveam nici cea mai vagă idee, după care m-am entuziasmat la gândul că am atâtea de învățat și că am lângă mine oamenii cei mai potriviți să mă îndrume.

Campania InfoDiabet 2018 a reprezentat o primă provocare, care s-a încheiat cu mine mai afectată ca niciodată de “microbul voluntariatului”. În continuare, am ales să mă autoprovoc și am aplicat pentru funcția de voluntar FUTURE SP în cadrul proiectului “Automedicația Rațională”. Această experiență este de neprețuit, prin intermediul ei m-am dezvoltat pe plan personal, dar și profesional. Am reușit să îmi stăpânesc teama de a vorbi în public, am devenit mai organizată și mai comunicativă. Însă cel mai important: am înțeles că în Echipa SSFB nu trebuie niciodată să îți fie teamă, deoarece nu ești niciodată singur, există o mulțime de oameni deosebiți care te susțin în permanență și care cred în tine chiar și atunci când tu nu o faci.

Adunarea Generală Extraordinară, Aniversarea SSFB și Campania “Prescrie un zâmbet” mi-au oferit oportunitatea de a întâlni numeroase generații de voluntari ce continuă să lupte pentru lucrurile în care cred și care mi-au reconfirmat esența voluntariatului: dedicare, pasiune și convingerea că faptele mici, dar bune, făcute din suflet pot schimba lumea.

În concluzie, pe cât de obosită și de aglomerată aș fi fost în luna decembrie, am fost de o mie de ori mai fericită datorită participării la proiecte de suflet. Acum privesc cu nerăbdare și curiozitate spre următoarele aventuri pe care experiența de voluntar mi le va aduce, iar fiecare zi reprezintă ocazia de a mă implica și de a produce o schimbare benefică. Însă schimbarea adevarată este creată de mai mulți oameni cu aceleași valori – de o echipă, iar, din fericire, eu am găsit-o pe cea mai bună.

Irina Ionete – studentă în anul I

Voluntarul Lunii Noiembrie 2.0.

Pentru că avem mulți omuleți verzi foarte implicați și uneori ne este greu să alegem un singur voluntar al lunii, în luna Noiembrie, am decis că doi spiriduși merită premiați. Așa că, vă invităm să aflați povestea celui de-al doilea Voluntar al lunii Noiembrie, și anume, povestea de voluntariat a Andreei Verde.

Nu am crezut că o să fie atât de greu să scriu un articol despre mine, însă, aflată în fața faptului împlinit am constatat acest lucru. Iar provocarea devine și mai mare în momentul în care trebuie să așterni câteva rânduri despre ceea ce îți place să faci cel mai mult, despre ceea ce te definește, ceea ce este indispensabil pentru tine, despre VOLUNTARIAT. Astfel că, aș vrea să redau toată frumusețea și complexitatea acestui cuvânt și să vă dezvălui lungul drum și transformarea voluntarului neștiutor într-un voluntar activ, implicat.

Călătoria mea a început în primul semestru de facultate al anului I. M-am înscris în această asociație din curiozitate, până atunci neavând niciun contact cu voluntariatul, dar mereu dornică să ajut și să-mi fac prieteni noi, am hotărât că acesta este locul perfect pentru mine.

Dar, cum orice început este destul de dificil, nu m-am implicat atat de mult în primul an,  însă am reușit să fur pe cât de mult am putut din entuziasmul și energia celorlalți voluntari. Fiind o persoană ambițioasă de fel, am decis că trebuie să mă implic mai mult, că trebuie să uit de timiditate, de frica de nou sau de veșnicul ,,Nu am timp…”, învățând că există timp pentru orice dacă îți dorești cu adevărat, iar apoi tot ce a urmat a fost o explozie de voluntariat. Am depășit aceste obstacole puse chiar de mine, iar unde era un proiect și era nevoie de ajutor, de idei, eram și eu. Am acceptat fiecare provocare și am fost mereu dornică să învăț, iar asta, cred eu, a reprezentat cel mai mare atuu al meu.

Astfel, mi-am depășit propriile limite, mi-am însușit o grămadă de aptitudini, dezvoltându-mă atât pe plan personal, dar și profesional, am învățat să fiu mult mai responsabilă și mai organizată, să-mi împart timpul între aceste activități și să nu neglijez familia, facultatea sau prietenii. De asemenea, un lucru important de menționat, pe care l-am dobândit în urma voluntariatului, este reprezentat de integrarea cu succes în familia SSFB. Familie? Da, familie, și o familie mare, plină de oameni frumoși, entuziaști ce te ajută să-ți găsești echilibrul, ce îți împart, oricând ai nevoie, o doză mare de motivație; o familie în care bucuria și entuziasmul sunt la odinea zilei.

Pentru mine, voluntariatul reprezintă armonia perfectă între dăruire, pasiune, bucuria de a dărui, de a aduce zâmbete pe fața celor de lângă tine, muncă în echipă și dorința puternică de schimbare, sau mai simplu spus: un mod de a trăi.

Andreea Verde – studentă în anul III

Voluntarul Lunii Noiembrie 1.0.

„The best way to predict
the future
is to creat it!”

Peter Drucker


Continuăm tradiția SSFB de a premia în fiecare lună cel mai implicat voluntar cu titlul de „Voluntarul lunii” și v-o prezentăm pe Beatrice-Andreea Bulilete, Voluntarul lunii Noiembrie.

“Voluntarul lunii noiembrie” este distincția care mă pune acum în fața voastră și îmi dă șansa să vorbesc despre ce înseamnă pentru mine voluntariatul și toată experiența din cadrul Societății Studenților în Farmacie București. Timp de doi ani am stat și am citit/ascultat poveștile altora, însă acum a sosit momentul să o scriu și eu pe a mea. Fericită, entuziasmată e puțin spus, raportat la tot ce simt acum. Am atâtea lucruri de împărtășit cu voi încât mi-e greu să mă hotărăsc cum și de unde să incep…însă o scurtă prezentare cred că n-ar strica.

      Mă numesc Bulilete Beatrice-Andreea, sunt studentă în anul 3 și voluntar, de asemenea. Atât în anul întâi, cât și în anul doi, m-am implicat ca voluntar activ în nenumărate proiecte, precum: Oportunitățile Studentului Farmacist, Campania Națională de Automedicație și Antibiotice, Sesiunea de Comunicări Științifice Studențești, Simularea Examenului de Admitere, Interfarma, World Aids Day, Prescrie un Zâmbet, campania “Pielea ta, Armura ta” din cadrul Școlii de Vară, InfoDiabet și am făcut parte și din echipa de Fundraising. Fiecare proiect a reprezentat ocazia de a interacționa cu oameni noi, m-a învățat să fiu un om de echipă, să mă dezvolt atât personal, cât și profesional.

      În acest an am decis că pot și trebuie să mă implic și să fac mai mult, atât pentru mine cât și pentru ceilalți. Așa că am aplicat pentru prima dată pentru o funcție de asistent, mai exact asistent în cadrul proiectului InfoDiabet 2018 și am devenit voluntar FutureSP. Această poziție mi-a oferit enorm de multe lucruri care au venit ca urmare a ocaziei de a lucra cu un om absolut minunat, de la care am avut numai lucruri bune de învățat, un om care a fost mereu deschis să îmi răspundă la orice întrebare și care mi-a pus de asemenea întrebări menite să îmi schimbe modul de a privi lucrurile, m-a învățat să îmi controlez emoțiile, ce inseamnă să coordonezi o echipă, mi-a permis să iau inițiativă, să fiu extrem de motivată pe toată durata proiectului reușind să îi motivez și pe ceilalți și să fiu responsabilă.

      Ce m-a împiedicat până acum să mă autodepășesc? Ei bine, neîncrederea și emoțiile au fost cele care m-au ținut pe loc. Poate vi se pare ireal când domnii profesori spun că prima condiție de promovare este prezența efectivă la examen, însă din experiența traită acum nu pot decât să le dau dreptate exclusivă. Acesta a fost primul meu pas, mic dar hotărât și responsabil spre o dezvoltare continuă și o schimbare pozitivă. Și ce credeți că a urmat după primul meu pas? Alți pași mici în aceeași direcție? Ei bine, nu. A urmat un adevărat maraton “la brațul“ familiei SSFB, ai cărei membrii m-au primit cu brațele deschise și m-au ajutat să îmi construiesc încrederea în mine, au fost mereu acolo când am avut nevoie de sprijin și m-au încurajat, curaj pe care sper că voi reusi să îl transmit tuturor celor care vor citi aceste rânduri și care, la fel ca și mine, la început stau pe loc din cauza barierelor proprii. Am interacționat extrem de bine cu foarte mulți membrii ai familiei SSFB, cărora vreau să le mulțumesc pe această cale, pentru deschiderea, răbdarea și determinarea de a forma oameni frumoși asemenea lor. Nu vreau să îi numesc pe cei cu care am interacționat mai mult, deoarece așa cum într-o familie nu poți spune că îl iubești mai mult pe tata sau că o iubești mai mult pe mama, ci poți spune doar că îi iubești, îi respecți și le ești recunoscător, la fel e și în familia SSFB, unde 16 caractere se îmbină luând ce e mai bun de la fiecare și formează un tot unitar deosebit.

Concluzionez prin a vă spune să vă dați voie să visați și să nu vă puneți singuri piedici. Haideți să facem așa cum a spus Martin Luther: “fă tu primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur și simplu păsește.”! Raportat la experiența voluntariatului în cadrul SSFB, scara reprezintă cunoașterea, dezvoltarea personală și profesională, treptele-acțiunile de voluntariat și proiectele, iar suportul de care nu se vorbește în citatul de mai sus este reprezentat de omuleții verzi prezenți mereu să te îndrume, să-ți ghideze pașii ajutându-te, ca în final, să fii tu cel care îndrumă.

Bulilete Beatrice-Andreea – studentă în anul III

If you can dream it, you can do it

Aşa cum v-am obişnuit, în fiecare lună alegem câte un voluntar, sau mai mulţi, care s-au remarcat prin implicarea intensă în proiectele SSFB.

A venit momentul să vă împărtăşim povestea Voluntarului Lunii Octombrie, Ioana Tudor, studentă în anul III.

„Cineva a zis cândva, și îi dau atât de multă dreptate, că“Fiecare lucru pe care îl fac are ca scop pășirea în afara zonei de confort. Pentru un introvert – fiecare pas în exterior e o realizare. Așa am descoperit voluntariatul…”. Este vorba de Ana M. Marin, sau așa cum îmi place mie să o numesc, revelația vieții mele. (Și nu, nu exagerez!)

Aș fi vrut să-mi aleg altfel cuvintele, dar încă sunt extrem de entuziasmată de postura în care mă aflu. Am pornit în aventura SSFB neînțelegând exact ce presupune. Am considerat voluntariatul o provocare și având în vedere că ador provocările, nu avea de ce să meargă ceva prost. Nu frica de eșec m-a ținut departe în primul an de facultate de familia SSFB, ci teama de a nu-mi pierde pe drum entuziasmul cu care încep fiecare proiect de suflet.

Nu am avut niciodată așteptări de la nimic. Tot ce mi-am dorit mereu a fost să mă autodepăşesc, să-mi dau ocazia să mă cunosc mai bine, să văd ce mă pasionează și cât de bine mă descurc în fața imprevizibilului. 

Așa că iată prima provocare: participantă la InterFarma, sesiunea din Martie 2018 ! Am ales să merg la Tg. Mureș fără să cunosc pe absolut nimeni. Unii mi-au spus că sunt nebună, alții că îmi apreciază curajul. Am plecat de acasă fără să am în gând vreo speranță și bine am făcut, căci tot ce s-a întâmplat acolo  mi-a întrecut orice așteptare. Mulțumesc încă o dată, oameni minunați, pentru amintirile cu care am rămas! Regret enorm că nu am reușit să va cunosc pe toți, dar veți rămâne în sufletul meu pentru mult timp.

Am cunoscut acolo omul care mi-a devenit exemplu. Nico, voluntara mea,  este cea căreia ii sunt extrem de recunoscătoare pentru că m-a ajutat să înțeleg că voluntariatul îmi este o pasiune încă nedescoperită pe deplin, pasiune ce a trezit în mine de fiecare dată dorința de mai mult.  

Au urmat, apoi, proiecte de suflet. Am fost cu mândrie Ambasador al Imunizarii și am simțit emoțiile cot la cot cu participanții care s-au înscris la Simularea examenului de admitere.

Vara a adus cu sine o altă experiență pe care am trecut-o cu brio! Provocarea Școlii de Vara mi-a întărit și mai mult sentimentele de admirație și prietenie pentru echipa  „omuleților verzi ”. La final de drum m-am simțit de-a dreptul norocoasă și emoționată că am putut lua parte la această poveste, m-am simțit mai încrezătoare, mai sigură pe ceea ce sunt, mai educată pe ceea ce exprim și mai bogată în cunoștințe și noi prietenii.

De atunci am știut că aici îmi e locul, că aici mă regăsesc și este ceea ce mă face fericită. Mi-am întregit experiența #Interfarma participând ca voluntar al proiectului. Am avut norocul să o am “în grijă” pe Alexandra, o fată minunată din Sibiu, cu care m-am înțeles bine din prima clipă. Mă bucur nespus că ne-a fost dat să ne întâlnim și că păstrăm în continuare legătura. Abia aștept să ne revedem!

În final, vreau să mulțumesc cu aplauze întregului colectiv verzui, să vă spun că sunteți minunați și că vă sunt recunoscătoare pentru tot ajutorul pe care l-am primit pentru a deveni o versiune mult mai bună de-a mea.”   

Ioana Tudor, anul III – Voluntarul lunii Octombrie

Andreea Dimitriu – Voluntarul Lunii August

ÎN FIECARE LUNĂ VOLUNTARUL SSFB CU CEA MAI MARE ACTIVITATE NE VA ÎMPĂRTĂȘI DIN EXPERIENȚA SA CA STUDENT FARMACIST ȘI CA VOLUNTAR. AFLĂ POVESTEA OAMENILOR CARE DAU VIAȚĂ PROIECTELOR SSFB ȘI CARE PUN SUFLET ÎN TOT CEEA CE FAC LA FACULTATE! 

Mi-aș fi dorit să pot începe prin a spune cum povestea mea cu voluntariatul a luat naștere din perioada liceului, dar nu am cum, din păcate. Printre nenumăratele ore petrecute la liceu și cele patru antrenamente pe saptămână la care nu îmi doream să renunț, pentru că badmintonul a reprezentat și va reprezenta întotdeauna un lucru definitoriu pentru mine, nu am fost capabilă să găsesc timpul necesar pentru a mă implica atât de mult cât aș fi vrut în ceea ce privește voluntariatul. În acea perioadă, am reușit doar tangențial să iau parte la câteva proiecte în calitate de voluntar, încă de pe atunci dându-mi seama că îmi doresc mai mult de la mine pe acest plan.received_237382913798096

Cred că voi ține minte toată viața entuziasmul de după admitere și fericirea rezultată din îndeplinirea unuia dintre cele mai mari visuri ale mele,  și anume faptul că făcusem încă un pas mare în direcția desăvârșirii viitoarei cariere de farmacist. Teama de nou și de necunoscut cu care eram obișnuită la fiecare nou început deja nu mai aveau loc în sufletul meu, eram mult prea dornică să aflu cât mai multe și mult prea încântată de tot ceea ce avea să-mi ofere viața de student.

Încă de la primele dăți în care am dat ochii cu omuleții în tricouri verzi, am simțit cum se amplifică dorința de a fi parte din SSFB, dorința de a fi voluntar, de a lucra cu și pentru oameni. Am reușit să ies din zona mea de confort și să mă prezint la interviu abia în al doilea semestru de facultate. Începusem cu proiecte mici. Cred că nu mă simțeam pregătită la acel moment pentru o responsabilitate mai mare, întrucât nu eram sigură că voi putea duce o sarcină mai complexă la bun sfârșit în maniera în care îmi dicta doza mea prea mare de perfecționism.

Am aflat undeva înainte de sesiune de proiectul-tradiție al SSFB-ului, și anume Școala de Vară. Cu toate că am ezitat inițial să mă înscriu ca voluntar, venise momentul să trag puțin de mine și să cer mai mult de la mine pe un plan care nu viza facultatea. Imediat după ce am aflat că voi face parte din echipa de organizare a acestui proiect, am știut că am pornit în pas alergător pe un drum care mă va duce acolo unde îmi doresc. Chiar dacă am pornit timid și fără să știu foarte bine ceea ce fac sau dacă este bine ceea ce fac, am avut lângă mine oameni care să mă îndrume și să mă ajute, care m-au învățat ce înseamnă cu adevărat o echipă.received_992097290975296.jpeg

Știu că există o mulțime de lucruri importante pe parcursul vieții, însă în momentul acesta nimic nu se compară cu sentimentul pe care l-am avut în urma proiectului, când am realizat ce impact au cele mai mici lucruri și cât de ușor este să faci să apară un zâmbet. Mă bucur extrem de mult că am reușit să îmi găsesc curajul de a face acest pas și sper să pot face mai mult de atât.

A fi voluntar este mai mult decât a duce la bun sfârșit o serie de sarcini. Este vorba despre pasiune, despre ambiție și implicare, uneori este vorba despre sacrificiu și reorganizarea priorităților, iar alteori apar factori externi care te pot face să îți mai pierzi din motivație. În final, ceea ce într-adevăr contează este rezultatul, iar acolo unde există dorință de autodepășire, determinare și consecvență, acesta nu poate fi altul decât cel așteptat.

Ioana Pețenchiu – Voluntarul Lunii Iulie

În fiecare lună voluntarul SSFB cu cea mai mare activitate ne va împărtăși din experiența sa ca student farmacist și ca voluntar. Află povestea oamenilor care dau viață proiectelor SSFB și care pun suflet în tot ceea ce fac la facultate! 

Wow, nu îmi vine să cred că fac asta…chiar scriu un articol despre mine?! E o provocare ce mă umple de entuziasm și de teamă, în același timp. Așa pot spune că este și voluntariatul, o provocare ce ne poate trece printr-o mulțime de stări, împrejurări și situații neprevăzute, dar din care avem numai de învățat. Parcă ar fi o simulare a responsabilităților din viața de adult ce ne așteaptă după colțul facultății, sau poate chiar mai curând.

Pentru mine, voluntariatul, este un mod de a contribui acolo unde știu că pot ajuta, o oportunitate de învățare și dezvoltare continuă, un mijloc de comunicare și afirmare, un hobby, o obișnuință.

Dar nu l-am privit tot timpul așa. În perioada de la începutul liceului priveam cu nesiguranță orice activitate extrașcolară sau care implica interacțiune cu o mulțime de oameni necunoscuți, eu fiind o fire destul de introvertită. Cu greu, dar cu timpul, aveam să îmi schimb părerea și să ajung de partea cealaltă a baricadei.

Prima încercare de a fi voluntar în cadrul unei organizații mari, respectiv Brigada de Voluntari, a fost un eșec, dar mi-a oferit o perspectivă mai bună și m-a ajutat să realizez că atunci când îți dorești ceva nu ar trebui să lași pe nimeni și nimic să te oprească, cu atât mai puțin pe tine însuți. Astfel m-am hotărât că e timpul să-mi înving temerile și să nu mai dau înapoi de la provocări.

Cel mai bun mod prin care am reușit să fac asta este voluntariatul în SSFB. Am aflat despre Societatea Studenților încă din clasa a 12-a, când am participat la Ziua Porților Deschise. Aceea a fost ziua în care mi-am dat seama că aici este locul meu, la această facultate și în această asociație de voluntari. Planul era stabilit, trebuia doar să găsesc în mine forța necesară de a-mi depăși toate temerile de până atunci, să trec de admiterea la facultate (lucru care pentru mine era floare la ureche pe lângă vorbitul în public sau afirmarea într-un grup nou) și să trec de procesul de recrutare. Zis și făcut…am

devenit voluntar SSFB și eram gata de treabă. Multe proiecte mi-au trezit interesul, dar câteva dintre ele au devenit preferatele mele, așa că vă voi povesti puțin despre acestea.

Primul proiect mare în care m-am implicat a fost InfoDiabet. Acesta este proiectul care a

Ioana Petenchiu

Lucrând la InfoDiabet

crescut odată cu noi și eu odată cu el. Începând în primul an cu organizarea acestuia în incinta facultății noastre, s-a extins în fiecare an, ajungând să aibă loc în Piața Romană (like wow) și în Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Sunt nerăbdătoare să aflu

cum se va extinde anul acesta.:)  Chiar dacă anul I a fost anul descoperirilor, încă descopăr constant lucruri noi despre proiectele SSFB, despre mine, despre societate și muulte altele și știu că voluntariatul a venit cu un mare aport la dezvoltarea mea.

Un alt proiect, poate chiar mai îndrăgit de mine, este InterFarma, în cadrul căruia am fost participant în primăvara anului 2 și voluntar la ambele ediții din anul 3 (dap, așa de mult mi-a plăcut). Este o experiența faină și utilă pe ambele planuri, și social și educațional. De aici am prins gustul călătoriilor prin țară și după aceea am început să particip la cât mai multe evenimente externe. Experiența căpătată ca voluntar InterFarma mi-a dat încrederea de a contribui la organizarea programului SEP (Students Exchange Project).

sepp

Locuri noi cu oameni noi, și frumoși.

Programul SEP mi-a atras atenția încă din anul întâi, dar pentru că încă exista o urmă de îndoială în mine, m-am implicat ca voluntar abia în vara anului 2. Astfel, SEP-ul a devenit proiectul meu de suflet. A fost minunat să îmi asum rolul de ghid și să îi plimb pe studenții străini prin orașul meu preferat, nici nu simțeam că fac voluntariat, parcă îmi petreceam timpul cu prietenii. Bineînțeles că în anul 3 nu puteam să stau deoparte, așa că am devenit asistent SEP și chiar dacă nivelul de responsabilitate a crescut, satisfacțiile au fost pe măsură. #doSEP

Voluntariatul l-am descoperit cu adevărat în familia SSFB, dar pentru că pasiunea mea pentru asta e mare am căutat să fac din ce în ce mai mult. Așa am ajuns să particip ca voluntar la un festival de film unde am învățat și mai multe despre organizarea de evenimente.

Voluntariatul, congresele, conferințele, work-shopurile, trainingurile și toate activitățile la care am participat în cadrul SSFB, al facultății și nu numai, au contribuit câte puțin la dezvoltarea mea personală și m-au făcut să devin eu-cea de azi.

Do more of what makes you happy!