HIV, SIDA – KNOW YOUR STATUS?

HIV, SIDA – niște cuvinte grele, cumva foarte depărtate de noi, pe care le tratăm adesea cu o oarecare indiferență. Pare ceva de pe internet sau de la televizor, care cu siguranță nu ni se poate întâmpla nouă. NU ESTE DELOC AȘA!

 Ce înseamnă HIV/SIDA?

HIV sau Virusul Imunodeficienței Umane, atacă și distruge celulele sistemului  imunitar care ne protejează împotriva agenților infecțioși din mediu. Acest efect distructiv nu survine rapid, de aceea persoanele seropozitive sau HIV pozitive pot să nu manifeste niciun simptom pentru perioade lungi de timp.

SIDA, Sindromul Imunodeficienței Dobândite, este ultima fază a infecției cu HIV. Se manifestă printr-o stare de vulnerabilitate a organismului care nu mai prezintă rezistență în fața infecțiilor oportuniste. Acestea pot fi de origine bacteriană (tuberculoza), virală (herpesul), fungică (candidoza), parazitară sau chiar diferite tipuri de cancer. Chiar și o banală răceală, peste care trecem cu ușurință în mod normal, poate cauza urmări grave într-un organism cu sistem imunitar deficitar. SIDA este definită ca prezența a peste 20 de infecții oportuniste sau cancere în organism sau ca și momentul în care numărul de celule imunitare CD4-T este mai mic de 200/L de sânge.

 Hai să vorbim în cifre

HIV continuă să fie o problemă majoră de sănătate pe întreg globul pământesc, luând 35 milioane de vieți până în prezent. Este o boală întâlnită cel mai adesea în țări cu venituri mici sau medii. Geografic, cea mai extinsă epidemie de SIDA este localizată în Africa, în regiunea sub-sahariană, cu aproximativ 65% din totalul cazurilor și 90% dintre cazurile infantile.

 Cum se transmite?

Virusul HIV se transmite în principal prin contact sexual neprotejat (atât vaginal, cât și anal sau oral), folosirea de ace sau seringi nesterilizate, nașterea dintr-o mamă infectată cu virusul sau transfuzii sanguine.

Stigmat

Pentru mult timp persoanele cu HIV au fost marginalizate de membrii societății. Este important de știut că HIV nu se transmite prin aer (respirație, tuse, strănut), atingere, apă, băi, grup sanitar, alimente sau veselă utilizată în comun.

Un gest de mare impact a fost momenul în care prințesa Diana a Mării Britanii a dat mâna în public cu o persoană HIV-pozitivă, gest ce a fost mai apoi mediatizat în toată lumea și a provocat o schimbare pozitivă în mentalitatea colectivă.

Status +/-

Infectarea cu HIV nu prezintă simptome evidente, exitând multe cazuri în care oamenilor nu le-a fost cunoscut diagnosticul timp de ani de zile. De aceea, testarea pentru HIV este o analiză ce nu trebuie să lipsească din istoricul medical al fiecăruia, în special după începerea vieții sexuale. Testarea incipientă se face prin teste de diagnostic rapid (RDT’s), care detectează prezența sau absența anticorpilor virusului HIV. Fiecare persoană cu vârste între 15 și 64 ani ar trebui testată cel puțin o dată, indiferent de factorii de risc. Persoanele expuse ocazional factorilor de riscar trebui testate cel puțin o data pe an, iar cei cu factor de risc ridicat ar trebui testate la fiecare 3-6 luni. Tu te-ai testat pentru HIV?

Tratament

 Cu toate că nu există o modalitate de vindecare, medicamentele antiretrovirale administrate corect, după scheme clare, ajută pacienții și medicii să țină virusul sub control. Aceste medicamente acționeza direct asupra virusului împiedicându-i multiplicarea și permițând astfel organismului să își refacă, pentru un timp, imunitatea. Datorită studiilor recente, speranța de viață a pacienților infectați cu HIV a crescut considerabil, pacienții putând duce o viață normală cu condiția administrării zilnice și neîntrerupte a tratamentului.

Între anii 2000 și 2017, apariția de noi infecții cu HIV a scăzut cu 36%, iar decesele datorate viruslui au scăzut cu 38%, 11.4 milioane de vieți fiind salvate cu ajutorul tratamentului antiretroviral. Acestă realizare este rezultatul eforturilor colective depuse în cadrul campaniilor naționale antiHIV.  

„Lupta cu acest virus nu a luat sfârșit. Momentan, boala nu poate fi vindecată, medicamentele doar mențin scăzut nivelul virusului. Eforturile noastre, însă, continuă, industria farmaceutică are la nivel mondial în fază de cercetare și dezvoltare 100 de noi de medicamente, care reprezintă  speranțe în plus pentru pacienți.” a declarat Cristian Lutan,Director Executiv Adjunct A. 

Curiozități


SIDA este cea mai studiată boală din istorie.

Pentru mulți ani, China a numit SIDA “boala iubirii capitaliste” și  a susținut că boala este cauzată de contactul cu Vestul. În 2009, China a raportat SIDA ca fiind cauza principală a decesului în rândul bolilor infecțioase.

Prima celebritate care a făcut public diagnosticul său cu SIDA a fost Rock Hudson în data de 25 iulie 1985. El a murit pe 2 octombrie 1985 la vârstă de 59 de ani în Beverly Hills, California.

În aprilie 1989, un bărbat de naționalitate daneză infectat cu HIV a fost arestat în Minnesota datorită unei noi legi interzicând persoanelor seropozitive accesul în SUA.

În 2001, Scotsman Stephen Kelly a devenit prima persoană din Marea Britanie care a fost judecată pentru transmiterea virusului HIV. A fost acuzat de “curs de acțiune culpabil și iresponsabil” pentru inițierea de contact sexual neprotejat cu partenerul său chiar și după ce a aflat că este infectat cu virusul.

Autor: Sarah Ramezani, student anul 2

Bibliografie

http://www.seximus.ro/intrebari_its/ce-este-hiv-sida.php

https://www.factretriever.com/hivaids-facts

https://wa.kaiserpermanente.org/healthAndWellness/

OPORTUNITĂȚILE STUDENTULUI FARMACIST ~concluzii și impresii~

Timp de patru zile, studenții Facultății de Farmacie din București au avut șansa de a afla lucruri noi referitoare la viitoarea lor profesie, în cadrul proiectului „Oportunitățile Studentului Farmacist”. Acesta a constat în trei zile de conferințe/panel-uri și a culminat cu un târg farmaceutic, unde invitați precum Servier Pharma, Farmaciile Dona, PharmaFarm și Farmacia Richter le-au prezentat studenților posibilitățile pe care aceștia le au după absolvirea facultății, aceștia putând, de asemenea să savureze o cafea caldă de la Origo, numai bună pentru a le încălzi sufletul și a le da o stare de spirit perfectă.

Tema „Farmacistul – tânăr antrepenor” a dat startul acestui proiect, reușind să capteze atenția unui număr mare de studenți, dându-le astfel un punct de pornire referitor la ceea ce înseamnă cu adevărat să fii parte a acestui domeniu. În cadrul celei de a doua conferințe, Dr. Farmacist Gabriel Șaramet – Prodecan pentru studii postuniversitare, alături de Asistent Doctorand Farmacist Gina Lupașcu, Farmacist Cristina Popescu și Farmacist Monica Luca au prezentat satisfacțiile pe care o carieră universitară le are de oferit, precum și studiile aferente care trebuie efectuate.  Ultimul panel a reușit să adune un număr la fel de mare de studenți doritori să primească un răspuns la întrebarea: „Care este rolul farmacistului în domeniul medical?”, la care, cu ajutorul unor invitați de seamă a fost posibilă adăugarea de către studenți a unei noi piese de puzzle spre a fi creata o imagine de ansamblu cât mai complexa asupra profesiei de farmacist.  

Astfel, în cele ce urmează, am decis să vă expunem câteva gânduri de la participanți, voluntari și chiar de la invitați, pentru că cine ar putea să descrie mai bine ce a însemnat acest proiect, dacă nu chiar persoanele care au luat parte la el?

 „Fiecare dintre noi întâmpină o ușoară dificultate în a se pronunța ferm față de ceea ce intenționează să facă după terminarea facultății. Însă înainte de a lua o decizie e obligatoriu să cunoști ce îți este adresat ție, ca viitor profesionist în domeniul sănătății. „Oportunitățile studentului farmacist”, un proiect menit să lumineze calea studenților, a adus în fața acestora exemple deja integrate în variate poziții din domeniul farmaceutic. La un an după absolvire am avut bucuria să pot împărtăși din experiența mea academică și să aduc în lumină această posibilă carieră de viitor. Expunerea parcursului meu nu a avut rolul de a influența viitorii farmaciști să aleagă mediul universitar, ci în funcție de tot ceea ce presupune acesta, ei să fie conștienți și să ia o decizie fără niciun fel de constrângere. Felicit Societatea Studenților în Farmacie București pentru răspunsul dat orientării unui număr din ce în ce mai mare de studenți către mediul universitar și totodată, le mulțumesc pentru invitație. ”– Gina Lupașcu, Asistent Doctorand Farmacist, membru de onoare SSFB

 „Un proiect formidabil ce în fiecare an crește foarte frumos, unde putem afla noile oportunități ale domeniului farma; pot spune, un proiect foarte drag mie.” – participant

„Când intri în facultate probabil ești puțin confuz, neștiind câte uși îți poate deschide absolvirea acesteia. Acest lucru ți se poate întampla și când ești pe punctul de a absolvi, neputând alege drumul cel mai bun de urmat. Un proiect care vine în sprijinul nostru este „Oportunitățile studentului farmacist”. Mie, personal, acest proiect mi-a lărgit orizontul și m-a ajutat să descopăr numeroase domenii de activitate care îți sunt la îndemână după ce absolvi Facultatea de Farmacie. Totoadată, participând, ți se răspund la numeroase întrebări la care nu credeai că există răspuns sau nu știai cui să le adresezi. Consider că acest proiect este printre cele mai benefice și aștept cu nerăbdare și edițiile viitoare. ”– Laura Dragnia, voluntar, studentă anul 2

„O idee atractivă care îi va face pe studenți să fie interesați de viitoarea lor carieră.” – participant

„Pentru mine, proiectul a reprezentat transpunerea într-o multitudine de locuri în care poate ajunge un farmacist după terminarea facultății, fiind întâi antreprenor, apoi ajungând profesor universitar, dar am și călătorit prin instituții precum Agenția Națională a Medicamentului, Ministerul Sănătății, Colegiul Farmaciștilor și RASCI(Asociația Română a producătorilor de medicamente fără prescripție). De asemenea, nici târgul nu poate fi uitat, intrând în contact direct cu  reprezentanții unora dintre cele mai cunoscute companii farmaceutice, aceștia fiind dornici în a ne răspunde tuturor întrebărilor. ” – Andreea Verde, asistent proiect

FAMILIA ȘI DIABETUL

Diagnosticarea cu diabet poate veni ca un șoc, nu doar pentru persoana afectată ci și pentru familie. Apar multe întrebări: Ce înseamnă această boală? Ce conține tratametul? Cum îl putem ajuta pe cel drag? Ce schimbări trebuie să facem în viața noastră?

Studiile arată că un suport puternic din partea familiei poate să facă o diferență semnificativă în felul în care pacientul face față bolii.

Diabetul este o boală complexă care poate duce la numeroase complicații, de aceea diabet-1170x658tratametul trebuie urmat riguros. Managementul bolii include: regim alimentar, administrarea de insulină, exerciții fizice și monitorizarea nivelului de glocoză. Toate acestea duc la schimbări dramatice în stilul de viață al persoanei afectate. Pacientul se poate confrunta cu nervozitate, frustrare, neînțelegere, marginalizare și chiar cu depresie. De aceea el trebuie ajutat de familie și prieteni pentru a reduce stresul de a trăi cu boala.

Aderența la tratament este extrem de importantă, iar aceasta este afectată de: problemele financiare asociate tratamentului, efectele secundare ale medicamentației, dificultăți în respectarea regimului alimentar, cunoștiințe insuficiente despre boală și lipsa de suport.

O atenție deosebită o necesită pacienții tineri și vârstnici. Vârstnicii trebuie ajutați să își mențină un stil de viață activ și să își depășească vulnerabilitățile fizice, sociale și economice. La adolescenți problema este mult mai complicată. La vârsta respectivă apar deja dificultăți în comunicarea cu părinții, iar greutatea bolii adâncește și mai mult prăpastia dintre generații. Ei trebuie ascultați, înțeleși, încurajați să devină mai responsabili și să ia decizii asupra vieții lor. Astfel, pot să apară mai puține obiecții împortiva măsurării periodice a glicemiei și injectării insulinei în public.

Family-Silhouette-3Un alt aspect important este să nu dăm vina pe pacient. Starea lui emoțională este deja fragilă, iar o altă ceartă nu l-ar ajuta deloc. Familia trebuie să fie calmă, apropiată și să înțeleagă diferențele survenite odată cu boala. Să trăiești în aceeași casă cu pacientul și să îl ajuți să aibă un partener de viață pot să îmbunătățească mult situația lui. Dar nu trebuie trecut nici în cealaltă extremă, pacientul trebuie să se bucure de libertate și intimitate.

Cum putem ajuta un bolnav diabetic? Simplu, respectând următorii pași:

  1. Educand atât bolnavul cât și familia despre ceea ce înseamnă această afecțiune. Întreabă doctorul sau cumpără cărți avizate și citiți-le împreună. Realizați o documentație despre alimentele permise, dispozitivele medicale utilizate, tipurile de exerciții fizice ce pot fi efectuate.
  2. Întreabă-l despre ce poți face pentru a-l ajuta (cum și când). Poate are nevoie de o reamintire pentru a-și administra tratamentul sau a-și măsura nivelul de glucoză din sânge, poate simte nevoia ca toată familia să îi respecte regimul alimentar sau măcar să consume alimentele nepermise în absența lui sau poate are nevoie de un partener de sport.
  3. Menține linia comunicării deschisă. Ca membru al familiei te poți confrunta cu îngrijorare, teamă, vină, furie. Încurajează bolnavul să îți spună ce simptome are și să te ajute să înțelegi mai bine această afecțiune.
  4. Ai așteptări realiste asupra valorii glicemiei, poate pacientul respectă tratamentul indicat, dar nu reușește mereu să o țină sub control, nu îl acuza pentru acest lucru! Axează-te pe rezolvarea problemelor.
  5. Încurajează-l să discute cu o persoană avizată, un medic sau un alt bolnav de diabet, el îi poate oferi sfaturi provenite din propria experiență. Îl poate ajuta chiar să își stabilească anumite scopuri și în cât timp le poate realiza.

Ca și bolnav asigură-te că știi ce vrei de la cei din jurul tău, gândește-te cum te pot ajuta și când, iar cel mai important, cere-le ajutorul direct, ei sigur iți vor fi aproape.

Chiar dacă apar anumite bariere între bolnav și cei din jur, ele pot fi depășite. Chiar și lucrurile simple ca o îmbrățișare, o vorba de încurajare sau un buchet de flori pot ajuta!

Bibliografie:

  1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3825688/
  2. https://www.joslin.org/info/how_do_i_get_support_from_family_and_friends.html
  3. http://www.diabetesmonitor.com/education-center/diabetes-and-family-support.htm

 

DIABETUL

Cei mai mulţi dintre noi cunoaştem, avem în familie o persoană cu diabet

sau suntem noi înşine diabetici, boala fiind deja la nivel de epidemie în toată lumea. O afecţiune pe cât de răspândită, pe atât de greu de controlat prin disciplina pe care o presupune atât în ceea ce priveşte dieta, efectuarea exerciţiilor fizice, cât mai ales supravegherea glicemiei, administrarea tratamentului şi prevenirea complicaţiilor
Ce este diabetul?neup1rftgvn0xwzorzbn

Diabetul zaharat este o boală care afectează 415 milioane de persoane din întreaga lume, peste 5 milioane de decese fiind asociate acestei afecţiuni, arată cele mai recente statistici. Cauzele incriminate sunt reunite cel mai adesea în ceea ce numim stil de viaţă modern. Adică: mâncare multă şi grasă, zahăr în exces, sedentarism, fumat, somn insuficient, la care se adaugă şi predispoziţia genetică.
Diabetul este o boală cronică care apare atunci când pancreasul nu produce suficientă insulină sau când organismul nu poate utiliza eficient insulina pe care o produce. Hiperglicemia sau nivelul ridicat de zahăr din sânge este un efect al diabetului zaharat necontrolat. De-a lungul timpului, diabetul poate afecta inima, vasele de sânge, ochii, rinichii și nervii.
Cum depistăm diabetul?images

Între debutul bolii şi diagnosticarea ei trec între 5 şi 10 ani, cel puţin, atrag atenţia medicii diabetologi. Aceasta pentru că, la noi, nu există o investigare activă, astfel că diagnosticul se pune întâmplător, cu ocazia analizelor făcute la angajare, la căsătorie sau chiar la apariţia complicaţiilor grave de tipul infarctului de miocard sau a atacului vascular-cerebral.
Cu toate acestea, anumite semne ar trebui să ne dea de gândit pentru că ele ar putea anunţa prezenţa unui diabet. Astfel,setea excesivă sau nevoia frecventă de a urina pot fi un semn al prezenţei excesului de zahăr în sânge. Acesta pune presiune pe rinichi, care încearcă să scape de glucoza suplimentară prin urină. Creşterea poftei de mâncare poate fi un alt semn de diabet.  Acest lucru se întâmplă deoarece insulina, şi aşa produsă în cantităţi insuficiente, nu este utilizată corect. Dacă glucoza produsă de ficat nu poate fi descompusă de insulină şi deci folosită drept combustibil de celule, apar stările de oboseală nejustificate şi somnolenţa din timpul zilei. Pielea uscată şi senzaţia de mâncărime, rănile care se vindecă greu, senzaţia de amorţeală şi infecţiile frecvente pot fi alte semne ale diabetului, la fel ca vederea înceţoşată.

Câte tipuri de diabet există?

În prezent, Organizația Mondială a Sănătății recunoaște trei tipuri de diabet: diabet de tip 1, diabet de tip 2 si diabet gestațional:

  • Diabetul de tip 1, numit și diabet juvenile sau diabet insulino-dependent este forma care se intâlnește la aproximativ 10% din persoanele cu diabet. Acesta este diagnosticat de obicei la persoanele cu vârste sub 35 de ani, dar se poate întâlni la orice vârstă.În diabetul zaharat tip 1 semnele și simptomele pot apărea foarte repede, și se pot dezvolta în mod semnificativ pe parcursul a câteva săptămâni sau chiar zile – în special la copii si adolescenți.
  • Diabetul de tip 2, numit și diabet non-insulinodependent este cea mai frecventă formă de diabet și afectează, de regulă, persoane cu vârste de peste 35 de ani.Diabetul de tip 2 tinde să se dezvolte mai lent, de obicei pe o perioadă de luni sau chiar ani de zile. De asemenea, acesta poate duce la starea de pre-diabet.
  • Diabetul gestațional numit și diabet de sarcină, reprezintă o condiție temporară ce apare la aproximativ 2-10% dintre femeile însărcinate, ca rezultat al modificărilor hormonale ce pot favoriza rezistența la insulină. Femeile cu diabet gestational adesea nu prezintă semne, de aceea este foarte important pentru femeile însărcinate și în special pentru cele cu un risc crescut să fie testate la momentul potrivit în timpul sarcinii.
    De cele mai multe ori, diabetul gestațional dispare după naștere, însă rămâne totuși o predispoziție spre dezvoltarea diabetului de tip 2.

Cum tratăm diabetul?diabetes-1024x683

Odată ce diabetul s-a instalat, nu există nicio cale de a vindeca celulele pancreatice afectate, deci bolnavii de diabet nu se pot vindeca, ci doar trata/ameliora și încetini evoluția bolii și a complicațiilor acesteia. Pasul de baza este ținerea nivelului glicemiei în limite normale.

Câteva mituri despre diabet…

  • Am diabet, fiindca îmi plac dulciurile.
    Fals. Obezitatea si cauzele genetice, nu dulciurile, sunt principala cauză a creșterii grăsimilor în sânge și a instalării diabetului. Cercetările nu au stabilit o legătură directă între consumul de zahar si diabet.
  • Nu am voie cartofi dacă am diabet.
    Fals. Cartofii conțin fibre si minerale precum potasiu, necesare organismului. S-a răspândit acest zvon din pricina amidonului din cartof.
  • Trebuie sa consum doar produse dietetice.
    Fals. Ideea e să ai un regim echilibrat, care să includă alimente din toate grupele (proteine, carbohidrați, glucide din fructe si legume, fibre), dar grăsimile să fie reduse și să eviți zahărul (chiar și îndulcitorii).
  • Nu trebuie să rămân însărcinată dacă am diabet.
    Fals. Poți rămâne gravidă, dar se impune să te consulți cu medicul. Acesta îti cunoaște istoricul medical și iți monitorizează glicemia pe toată perioada sarcinii. Studiile arată că ambele tipuri de diabet se pot transmite fătului.
  • Nu am voie sa beau cafea dacă sufar de diabet.
    Fals. Cafeaua conține antioxidanți, care ajută la stabilizarea nivelului glicemiei. Desigur, consumată neîndulcită și în cantități moderate. Studiile arată că există anumiți acizi în compoziția acestei băuturi care au efect preventiv asupra bolii.

http_i.huffpost.comgen3082666imagesn-DIABETES-628x314

Autor: Andreea Verde
Bibliografie:
https://adevarul.ro/sanatate/medicina/cum-ajungem-oameni-sanatosi-bolnavi-diabet-1_5b5b14a9df52022f75b222ca/index.html
https://www.femeia.ro/sanatate/5-mituri-despre-diabet-2142607
http://www.viatacudiabet.ro/diabetul/diabetul-insipid-o-boala-care-nu-are-nicio-legatura-cu-glicemia-134/diabet-definitie-tipuri-si-simptome-6

Andreea Dimitriu – Voluntarul Lunii August

ÎN FIECARE LUNĂ VOLUNTARUL SSFB CU CEA MAI MARE ACTIVITATE NE VA ÎMPĂRTĂȘI DIN EXPERIENȚA SA CA STUDENT FARMACIST ȘI CA VOLUNTAR. AFLĂ POVESTEA OAMENILOR CARE DAU VIAȚĂ PROIECTELOR SSFB ȘI CARE PUN SUFLET ÎN TOT CEEA CE FAC LA FACULTATE! 

Mi-aș fi dorit să pot începe prin a spune cum povestea mea cu voluntariatul a luat naștere din perioada liceului, dar nu am cum, din păcate. Printre nenumăratele ore petrecute la liceu și cele patru antrenamente pe saptămână la care nu îmi doream să renunț, pentru că badmintonul a reprezentat și va reprezenta întotdeauna un lucru definitoriu pentru mine, nu am fost capabilă să găsesc timpul necesar pentru a mă implica atât de mult cât aș fi vrut în ceea ce privește voluntariatul. În acea perioadă, am reușit doar tangențial să iau parte la câteva proiecte în calitate de voluntar, încă de pe atunci dându-mi seama că îmi doresc mai mult de la mine pe acest plan.received_237382913798096

Cred că voi ține minte toată viața entuziasmul de după admitere și fericirea rezultată din îndeplinirea unuia dintre cele mai mari visuri ale mele,  și anume faptul că făcusem încă un pas mare în direcția desăvârșirii viitoarei cariere de farmacist. Teama de nou și de necunoscut cu care eram obișnuită la fiecare nou început deja nu mai aveau loc în sufletul meu, eram mult prea dornică să aflu cât mai multe și mult prea încântată de tot ceea ce avea să-mi ofere viața de student.

Încă de la primele dăți în care am dat ochii cu omuleții în tricouri verzi, am simțit cum se amplifică dorința de a fi parte din SSFB, dorința de a fi voluntar, de a lucra cu și pentru oameni. Am reușit să ies din zona mea de confort și să mă prezint la interviu abia în al doilea semestru de facultate. Începusem cu proiecte mici. Cred că nu mă simțeam pregătită la acel moment pentru o responsabilitate mai mare, întrucât nu eram sigură că voi putea duce o sarcină mai complexă la bun sfârșit în maniera în care îmi dicta doza mea prea mare de perfecționism.

Am aflat undeva înainte de sesiune de proiectul-tradiție al SSFB-ului, și anume Școala de Vară. Cu toate că am ezitat inițial să mă înscriu ca voluntar, venise momentul să trag puțin de mine și să cer mai mult de la mine pe un plan care nu viza facultatea. Imediat după ce am aflat că voi face parte din echipa de organizare a acestui proiect, am știut că am pornit în pas alergător pe un drum care mă va duce acolo unde îmi doresc. Chiar dacă am pornit timid și fără să știu foarte bine ceea ce fac sau dacă este bine ceea ce fac, am avut lângă mine oameni care să mă îndrume și să mă ajute, care m-au învățat ce înseamnă cu adevărat o echipă.received_992097290975296.jpeg

Știu că există o mulțime de lucruri importante pe parcursul vieții, însă în momentul acesta nimic nu se compară cu sentimentul pe care l-am avut în urma proiectului, când am realizat ce impact au cele mai mici lucruri și cât de ușor este să faci să apară un zâmbet. Mă bucur extrem de mult că am reușit să îmi găsesc curajul de a face acest pas și sper să pot face mai mult de atât.

A fi voluntar este mai mult decât a duce la bun sfârșit o serie de sarcini. Este vorba despre pasiune, despre ambiție și implicare, uneori este vorba despre sacrificiu și reorganizarea priorităților, iar alteori apar factori externi care te pot face să îți mai pierzi din motivație. În final, ceea ce într-adevăr contează este rezultatul, iar acolo unde există dorință de autodepășire, determinare și consecvență, acesta nu poate fi altul decât cel așteptat.

World Mental Health Day – 2018

Astăzi, 10 octombrie, marcăm Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale.

A fost stabilită pentru prima dată în 1992 de către Federaţia Mondială pentru Sănătate Mintală (World Federation for Mental Health – WFMH) pentru a creşte gradul de conştientizare şi educare, la nivel mondial, în privinţa sănătăţii mintale. Anul acesta, în centrul atenției este sănătatea psihică a copiilor și adolescenților.
Adolescența și primii ani ai tinereții sunt perioade cu multe schimbări: mutarea la o altă școală, părăsirea casei părintești, începerea studiilor universitare, primul loc de muncă. Pentru mulți adolescenți, aceste schimbări pot fi interesante, dar ele se pot dovedi a fi perioade de stres și de teamă. Uneori, dacă nu sunt recunoscute și gestionate, pot conduce la boli mintale.

La nivel global, bolile psihice și consumul de substanțe psihoactive sunt des întâlnite: 1 din 6 oameni suferă de o astfel de afecțiune.

WhatsApp Image 2018-10-10 at 18.10.54.jpeg

Studiile recente au arătat că jumătate dintre bolile mintale se instalează în preajma vârstei de 14 ani, trei sferturi până la 25 de ani. Bolile psihice reprezintă principala cauză a dizabilității la tineri. Nediagnosticate şi netratate, bolile psihice influențează grav dezvoltarea copiilor, realizările lor educaționale și potențialul acestora de a-şi atinge toate obiectivele şi de a se bucura pe deplin de viaţă.

Printre cele mai frecvente suferințe întâlnite la adolescenți este depresia, la noi în țară fiind afectate aproximativ 2,5% din persoane. Este mai mult decât o stare de tristețe, este o afecțiune care afectează modul în care aceștia gândesc, simt și își desfășoară activitățile zilnice. Poate varia de la o formă ușoară la una severă, dar în fiecare din aceste forme sunt prezente simptome caracteristice precum:

  • Tristețe
  • Iritabilitate, furie
  • Frecvente episoade de plâns
  • Îndepărtare de prieteni și familie
  • Pierderea interesului în activități
  • Modificări ale apetitului și somnului
  • Stări de neliniște
  • Lipsa entuziasmului și a motivației
  • Sentimente de vinovăție și vină
  • Oboseală și dificultate de concentrare
  • Dureri neobișnuite
  • Gânduri de suicid

WhatsApp Image 2018-10-10 at 18.10.53.jpeg

Boala psihică este, din păcate, însoţită de stigmat. Societatea îi izolează şi îi tratează diferit pe cei care suferă de asemenea afecţiuni. Aşa se explică şi reţinerea celor care ar putea să solicite sprijinul psihologilor şi psihiatrilor. Mulţi dintre copiii şi adolescenţii cu tulburări psihice se confruntă cu provocări majore: stigmatizare, izolare și discriminare, precum și cu lipsa accesului la serviciile de sănătate și în instituțiile de învățământ, încălcând drepturile fundamentale ale omului. Este necesară recunoaşterea timpurie şi gestionarea corectă a sănătăţii mintale a copiilor şi adolescenţilor pentru ca ei să îşi poată atinge întregul potenţial.

De aceea, rolul nostru ca viitori farmaciști, profesioniști în domeniul medicamentului, este de a ne informa și de a fi capabili să identificăm astfel de semne la pacienții din farmacie, pentru a-i putea îndruma către un medic specialist. De asemenea, farmaciştii se pot implica în campanii de creştere a conştientizării problemei sau în cercetare pentru substanțe care pot vindeca aceste “boli ale secolului 21”.

Surse bibliografice:

  1. The World Health Organization . Mental Health: New Understanding, New Hope.The World Health Organization; Geneva, Switzerland: 2001.
  2. Sartorius N. Stigma and mental health. Lancet. 2007;370:810–811.
  3. World Mental Health Day 2018″. World Health Organization, 2018, http://www.who.int/mental_health/world-mental-health-day/2018/en/. Accessed 9 Oct 2018.
  4. „Mental Health”. Our World In Data, 2018, https://ourworldindata.org/mental-health#deaths-from-mental-health-and-substance-use-disorders. Accessed 9 Oct 2018.

Ioana Pețenchiu – Voluntarul Lunii Iulie

În fiecare lună voluntarul SSFB cu cea mai mare activitate ne va împărtăși din experiența sa ca student farmacist și ca voluntar. Află povestea oamenilor care dau viață proiectelor SSFB și care pun suflet în tot ceea ce fac la facultate! 

Wow, nu îmi vine să cred că fac asta…chiar scriu un articol despre mine?! E o provocare ce mă umple de entuziasm și de teamă, în același timp. Așa pot spune că este și voluntariatul, o provocare ce ne poate trece printr-o mulțime de stări, împrejurări și situații neprevăzute, dar din care avem numai de învățat. Parcă ar fi o simulare a responsabilităților din viața de adult ce ne așteaptă după colțul facultății, sau poate chiar mai curând.

Pentru mine, voluntariatul, este un mod de a contribui acolo unde știu că pot ajuta, o oportunitate de învățare și dezvoltare continuă, un mijloc de comunicare și afirmare, un hobby, o obișnuință.

Dar nu l-am privit tot timpul așa. În perioada de la începutul liceului priveam cu nesiguranță orice activitate extrașcolară sau care implica interacțiune cu o mulțime de oameni necunoscuți, eu fiind o fire destul de introvertită. Cu greu, dar cu timpul, aveam să îmi schimb părerea și să ajung de partea cealaltă a baricadei.

Prima încercare de a fi voluntar în cadrul unei organizații mari, respectiv Brigada de Voluntari, a fost un eșec, dar mi-a oferit o perspectivă mai bună și m-a ajutat să realizez că atunci când îți dorești ceva nu ar trebui să lași pe nimeni și nimic să te oprească, cu atât mai puțin pe tine însuți. Astfel m-am hotărât că e timpul să-mi înving temerile și să nu mai dau înapoi de la provocări.

Cel mai bun mod prin care am reușit să fac asta este voluntariatul în SSFB. Am aflat despre Societatea Studenților încă din clasa a 12-a, când am participat la Ziua Porților Deschise. Aceea a fost ziua în care mi-am dat seama că aici este locul meu, la această facultate și în această asociație de voluntari. Planul era stabilit, trebuia doar să găsesc în mine forța necesară de a-mi depăși toate temerile de până atunci, să trec de admiterea la facultate (lucru care pentru mine era floare la ureche pe lângă vorbitul în public sau afirmarea într-un grup nou) și să trec de procesul de recrutare. Zis și făcut…am

devenit voluntar SSFB și eram gata de treabă. Multe proiecte mi-au trezit interesul, dar câteva dintre ele au devenit preferatele mele, așa că vă voi povesti puțin despre acestea.

Primul proiect mare în care m-am implicat a fost InfoDiabet. Acesta este proiectul care a

Ioana Petenchiu

Lucrând la InfoDiabet

crescut odată cu noi și eu odată cu el. Începând în primul an cu organizarea acestuia în incinta facultății noastre, s-a extins în fiecare an, ajungând să aibă loc în Piața Romană (like wow) și în Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Sunt nerăbdătoare să aflu

cum se va extinde anul acesta.:)  Chiar dacă anul I a fost anul descoperirilor, încă descopăr constant lucruri noi despre proiectele SSFB, despre mine, despre societate și muulte altele și știu că voluntariatul a venit cu un mare aport la dezvoltarea mea.

Un alt proiect, poate chiar mai îndrăgit de mine, este InterFarma, în cadrul căruia am fost participant în primăvara anului 2 și voluntar la ambele ediții din anul 3 (dap, așa de mult mi-a plăcut). Este o experiența faină și utilă pe ambele planuri, și social și educațional. De aici am prins gustul călătoriilor prin țară și după aceea am început să particip la cât mai multe evenimente externe. Experiența căpătată ca voluntar InterFarma mi-a dat încrederea de a contribui la organizarea programului SEP (Students Exchange Project).

sepp

Locuri noi cu oameni noi, și frumoși.

Programul SEP mi-a atras atenția încă din anul întâi, dar pentru că încă exista o urmă de îndoială în mine, m-am implicat ca voluntar abia în vara anului 2. Astfel, SEP-ul a devenit proiectul meu de suflet. A fost minunat să îmi asum rolul de ghid și să îi plimb pe studenții străini prin orașul meu preferat, nici nu simțeam că fac voluntariat, parcă îmi petreceam timpul cu prietenii. Bineînțeles că în anul 3 nu puteam să stau deoparte, așa că am devenit asistent SEP și chiar dacă nivelul de responsabilitate a crescut, satisfacțiile au fost pe măsură. #doSEP

Voluntariatul l-am descoperit cu adevărat în familia SSFB, dar pentru că pasiunea mea pentru asta e mare am căutat să fac din ce în ce mai mult. Așa am ajuns să particip ca voluntar la un festival de film unde am învățat și mai multe despre organizarea de evenimente.

Voluntariatul, congresele, conferințele, work-shopurile, trainingurile și toate activitățile la care am participat în cadrul SSFB, al facultății și nu numai, au contribuit câte puțin la dezvoltarea mea personală și m-au făcut să devin eu-cea de azi.

Do more of what makes you happy!